Prima decizie luata cu ocazia trecerii in noul an este o noua casuta pentru blog. Asadar, restul povestirilor si alte file de realitate le veti gasi, in acelasi stil, pe http://ianescu.wordpress.com.
Momentan sunt in (re)decorari! Din pacate din motive de lipsa de net nu am apucat sa fac redecorarile de rigoare, dar va astept si promit sa remediez cat de curand situatia si sa va intampin cu o atmosfera placuta si primitoare!
La Multi Ani! Un an de reusite si impliniri! Sa fie un an mai bun, mai vesel, cu mai multe satisfactii!
Sotul meu ma alinta "minitehnicus" si se amuza copios de fiecare data cand sunt pusa in fata provocarilor tehnologiei moderne. Ei bine da, in razboiul meu cu tehnologia, in general, eu cam bat in retragere.
Mai nou mi-a trecut prin cap sa imi iau un laptop nou. Nu de alta dar asta pe care il am, desi este exceptional, a inceput sa imi cam dea rateuri si sa se miste cam greu - ceea ce este o piedica in calea productivitatii mele zilnice, mai ales zilele astea cand toata lumea vrea chestii pe FF.
Si, ca un wannabe om de online ce sunt, am inceput sa vizitez varii magazine online furnizoare de laptopuri. Bun! Cat de greu poate sa fie sa iti iei un laptop? o sa mustaciti voi. Ei bine, eu personal ma cam uit precum curca in lemne la toate specificatiile tehnice...si o cam iau pe ghicite...in functie de ala care are cifre mai mari la memorie si capacitate HDD (dec ceva ceva tot stiu :)) ) si mai mici la greutate (dat fiind ca sunt cu el in spate toata ziua) si la pret (ca deh, e criza!). Asa ca mi-as dori si eu un magazin online care sa afiseze descrierea unu laptop/desktop si in versiunea pentru doamne (in unele domenii e bine sa recunoastem ca nu ne pricepem si sa lasam emanciparea la o parte) - asa cum sunt site-uri cu versiune in engleza. Sa nu imi povesteasca in multe consoane si cifre despre memorii, placi de baza, placi video, placi de retea, procesoare si altele. Sa imi explice frumos: Acesta este un laptop disponibil si in varianta roz; la el primiti si o geanta cocheta cu strasuri si oglinda de machiaj inclusa. Sau e un laptop usor, pe care il poti folosi lejer pentru navigare internet, editare text, vizionare filme si fotografii. Pentru ca la partea cu fotografiile m-a prins. Eu fiind si mandra detinatoare a unui hobby, in care imi place sa imortalizez viata in fel si chip (fara pretentii e profesionalism). Asa ca la sectiunea camere foto/camere video ma pricep. Ba chiar tocmai mi-am descoperit talentul si placerea de a filma. Deci ma pricep cel putin mai bine ca la computere.
Si atunci solutia este...sa ii scriu lui Mos Craciun. Pe care oricum il vizez pentru a fi sursa intrarii in posesie a laptopului. A, si ar mai fi si Twitterul pe care sunt convinsa ca daca lansez o intrebare voi primi minim 10 raspunsuri de la specialisti. Chiar am sa fac lucrul asta si revin cu un later edit.
Tot de pe twitter am primit acest articol. care mi s-a parut super haios. Il ReTweet-uiesc si catre sotul meu (ca tot l-am molipsit si pe el si in concediu n-a mai rezistat si si-a facut cont de Twitter sa stea de vorba cu mine :)) )...care preia poza si mi-o trimite inapoi repede repede astfel:
Ce face omu' cand are mult timp liber? Schimbari! Asadar m-am gandit sa imi schimb layoutul blogului. Am simtit nevoia sa il personalizez mai mult...si imediat cum voi gasi o poza care sa ma reprezinte voi schimba si backgroundul antetului.
Pana una alta am trecut de la portocaliu pe verde...
Este o faza...beta daca vreti! Momentan o testez! Voi ce ziceti?
Cu alte cuvinte am plecat in concediu! Undeva in Muntii Semenic - Anina si apoi pe Valea Cernei.
Sper sa nu am nici macar semnal la mobil...ca laptopul si netul oricum nu le iau cu mine :) Asa ca vreau sa fiu offine total!
Sa am timp sa ma bucur de sotul meu, de prietenii mei, de aer, soare, munti, peisaje! Sa imi reincarc bateriile. Sa citesc rasfoind pagini, nu dand "scroll". Simt nevoia unei dezintoxicari de tot ceea ce inseamna online...Am nevoie sa ma relaxez cu o carte misto in mana...mi-e sete de cuvintele tiparite, de imaginatia care zburda liber atunci cand citesc o carte.
Dar cand ma intorc, vreau sa ma intorc cu energie, planuri si idei. Vreau sa invat si sa cresc...vreau sa joc in alta liga! No more little league...I wanna play with the big guys! Prietenii stiu de ce! :)
Deci uitati-va bine la poza...eu sunt aia fraiera! (daca v-ati intrebat vreodata pe cine mai fraiereste statul roman...ei bine!? Pe mine! )
Daca va intrebati cine este proasta din tara asta care isi plateste toate darile la stat...ei bine eu sunt! Da! Eu sunt aia care ma dau peste cap si fac tot posibilul sa platesc la timp unui stat pe care il doare in partile dosnice (sau "hidden" ca tot suntem in online) de mine si nu face NIMIC pentru a ma sustine sau pentru a-mi crea un cadru in care sa imi cresc decent copiii! Eu sunt aia care am platit si un stupid impozit forfetar (stiu ca unii au mai mult de plata decat mine - dar e vorba de principiu!) pentru un venit la care am mai platit si anul trecut impozit o data! Eu sunt aia care platesc asigurari de sanatate doar asa...ca sa ma cert si sa ma inghesui pe holurile spitalelor prost dotate (si cu oameni si cu aparate) si ca sa mai dau niste bani in plus apoi pentru o consultatie de rutina!
Eu sunt aia care dau un pumn de maruntis la stat fata de altii care au de dat bani la greu si pe care nu ii intereseaza!
Oare sunt enervata!?
Altcineva? Mai e cineva? Sa ridice mana si sa se prezinte ca sa ne plangem reciproc in pumni in fata extraselor de cont!
Am ascultat melodia asta dimineata la radio si am inchis ochii si m-am vazut pe plaja, cu briza in par, cu sunetul valurilor in urechi, fara griji, sub un cer senin, sub stele si in nopti fierbinti de dans pe plaja... Sunt zen!
...cand scena se goleste, cand mastile cad, cand nickname-urile, username-urile, id-urile de mess "go offline"...cand se da "sign out" si "logout"...suntem toti oameni!
In copilarie suntem cel mai usor de impresionat. Atunci trec prin viata noastra oameni si ajungem in locuri care ne marcheaza. Sunt momente care ne raman gravate in suflet si am vrea sa le pastram mereu acolo...sa le traim asa cum sunt, sa fie ale noastre mereu.
Sunt oameni si momente care isi pun amprenta asupra a ceea ce devenim cand suntem mari!
Insa vine si un moment in care ne confruntam cu disparitia acestora...oamenii mor...locurile dispar sau nu mai sunt aceleasi...
Cred ca in viata fiecaruia ajung sa se succeada acele momente in care afli de disparitia unor oameni pe care nu i-ai cunoscut personal insa ti-au marcat etape importante ale vietii. Si desi ceea ce lasa in urma ii face sa traiasca vesnic...ramai totusi cu un gust fad...da! si idolii sunt oameni! Si nu ma refer aici numai la Michael Jackson, ci si la Florian Pitis, Dem Radulescu si ei sunt doar cativa la care am avut aceasta senzatie...Si totusi nu mor niciodata...
Pe masura ce trece timpul si incepem sa ne gandim la copii, ne dorim sa ii crestem in aceeasi lume in care am crescut si noi. Cu aceleasi valori si acelasi tip de prieteni. Din pacate lumea in care vor creste ei e altfel...pentru ca pana la urma tot noi suntem responsabili de schimbarea ei. Pentru ca noi ne schimbam...valorile noastre se schimba si uitam ca lumea in care ne vom creste copii tine in mare parte de temelia pe care o punem in prezent. Nu ne gandim in viitor...
Am fost week-endul asta in Vama si pentru prima data am avut senzatia "paradisului pierdut". Ceva s-a schimbat, ceva lipseste, ceva nu mai e acolo! Am crescut si noi si altii care au dat viata Vamei asa cum o stiam. Mimi spunea ca pe vremuri era indignata pe cei care veneau in Vama si nu aveau ce cauta acolo...acum noi nu mai avem ce cauta acolo! Pentru ca a devenit un fel de loc de pelerinaj pentru "mamaistii" care vor sa para cool-boem. A ramas putin, mult prea putin din Vama pe care o stiam...Vama inteligenta, Vama boema, Vama de oameni liberi, Vama de mii de stele... Si cat vor mai supravietui aceste insule? Deocamdata revenim...pentru ca suntem nostalgici...pana cand nu vom mai avea motive sa revenim! Pentru ca ne cream un alt univers al nostru...
Mai vechi dar bune! Si abia acum le-am descoperit pe un blog. Mi-au placut...le preiau ca sa mi le reamintesc atunci cand se mai intampla sa uit! Si sa aiba si altii ocazia sa le citeasca si poate...sa le aplice!
Cred ca sunt ingredientele unei vieti...karmatice!
“Stay away from credit cards and invest in yourself and remember:
A. Money doesn’t create man, but it is the man who created money. B. Live your life as simple as you are. C. Don’t do what others say. Just listen to them, but do what makes you feel good. D. Don’t go on brand name. Wear those things in which you feel comfortable. E. Don’t waste your money on unnecessary things. Spend on those who really are in need. F. After all, it’s your life. Why give others the chance to rule your life?” Warren Buffet
Nici nu stiu cand a trecut timpul de la ultima postare pe blog...si brusc m-am trezit in luna lui Ciresar! (prohibitie la cirese anul asta la ce preturi sunt!)
Intotdeauna dupa ziua mea timpul mi se pare ca se scurge foarte repede! Mai ales acum ca sunt prinsa cu un proiect organizatoric de proportii...despre care o povestesc pe larg invataminte si do's and don'ts dupa ce se incheie!
...intr-o zi de miercuri ploioasa! Mi-a fost readusa aminte..atat de mult imi plac versurile si atat de reale mi se par incat nu pot sa nu le insir mai jos...
Las lumea sa dispretuiasca Ascunsa taina dintre noi, Prejudecata omeneasca Arunce-n cale-ti cu noroi Prejudecata omeneasca Arunce-n cale-ti cu noroi.
In fata idolilor lumii Nu plec genunchii,nu cersesc La fel cu tine gandul nu mi Nici sa iubesc,nici sa urasc La fel cu tine gandul nu mi Nici sa urasc,nici sa iubesc
M-afund fara sa caut rostul In chefuri nici voios nici trist Vorbesc cu prostul cu neprostul Dar pentru sufletu-mi exist Vorbesc cu prostul cu neprostul Dar pentru sufletu-mi exist.
In larma lumii neintalnire O zi ca orice alta zi Fara de bucurii iubire Fara tristeti ne-om despartii Fara de bucurii iubire Fara tristeti ne-om despartii.
Si pretuim in viata toata Doar oamenii atata tot, Nu ne-om mintii noi niciodata Nici alti-a ne mintii nu pot, Nu ne-om mintii noi niciodata Nici alti-a ne mintiï nu pot.
Ii povesteam unui prieten zilele trecute ca mi-e dor de baladele rock pe care le ascultam cand eram mica (se pare ca am cazut un pic in butoiul cu nostalgie). Azi gasesc pe un blog pe care il mai rasfoiesc din cand in cand o "inscriptie" despre "prima intalnire cu rockul".
M-am indragostit de postul asta! Melodiile sunt absolut superbe! Atat cele afisate, pe care va invit si va recomand sa le ascultati, cat si cele "bolduite" de autor. Mie personal imi trezesc o multime de amintiri placute...Ce vremuri si ce bine era cand eram mici si inocenti si descopeream lumea!
Este o fraza acolo care mi s-a parut geniala: "Pe atunci, cu becul stins, and aveam noroc, intrebam fetele, mai mult sau mai putin, verisoare, daca vor sa danseze si ne apropiam stangaci unii de altii intr-o dulce melodie nebuna. Senzatii ce nu se vor mai intoarce dar a caror intensitate depaseste cu mult partidele de sex ocazionale fie ele si din locuri publice si sub influenta berilor." Intr-adevar senzatii si emotii de care imi aduc aminte si pe care nu cred ca le-am mai trait de atunci.
...de duminica dupa-amiaza. Ma joc leapsa...luata de la Coyote.
O floare: Floarea de colt Un anotimp: Primavara O culoare: Bordeaux. Culoarea vinului rosu puternic...nici mov nici visiniu Un animal: Caine Un obiect vestimentar: Jeans O piesă de mobilier: Patul - citez "e multifunctional" O piesă muzicală: "She's like the wind" din filmul Dirty Dancing Un vers: "Suntem ruda saraca deci nu putem fi frati, mesaj pentru Europa: cred ca ne confundati" Parazitii, Mesaj pentru Europa. Si ar mai fi si alte versuri din aceeasi melodie! Un peisaj: Rasaritul pe mare/iarna la munte Un obiect: Telefonul Un instrument muzical: Chitara (desigur) Un copac: Stejarul Un oraş: Bucuresti O persoana publică: Ion Tiriac (sr.) O persoană apropiată: Alexz. Si alte multe persoane apropiate carora le multumesc ca sunt langa mine (sunt multi si se stiu ei) O carte: Ciresarii Un fel de mâncare: Sarmale in foi de varza! Yey Sarmale (prietenii stiu... :) ) Un super erou: Batman? Sau Superman? sau Femeia Fantastica? Sau Captain Planet...hmm nu reusesc sa ma hotarasc... Un fenomen al naturii: Furtuna de vara pe/la mare O masina: a timpului. Un fruct: Cireasa O parte a corpului: Ochii Un film: Pay It Forward (2000) - Kevin Spacey, Helen Hunt, Haley Joel Osment
Tot cautand eu melodiii tematice (datorita zilei - m-am hotarat sa-mi dedic singura melodii azi :) )am dat peste aceasta melodie pe care o recomand ca "invioratoare de zile de luni"! Mie personal mi-a facut ziua de azi (si) mai frumoasa pentru ca imi trezeste amintiri de cand eram mica...foarte mica! :) Si sunt convinsa ca nu numai mie!
Immm….aroma cozonacilor! Mirosul de verdeata proaspat tocata! Drobul aburind tocmai scos din cuptor! Degetele colorate in diverse culori de la vopseaua care mai mult se imprima pe maini decat pe oua! Stufatul de miel! Masa vesela, plina de culori si farfurii si castroane, toata lumea robotind si alergand in jurul mesei...Rasete, flori si voie buna! Gusturi si arome care mai de care mai savuroase! Astea sunt coordonatele Pastelui pentru mine! Asta imi vine in minte atunci cand ma gandesc ca se apropie Pastele.
Parca simt gustul oualelor fierte mancate cu mustar si ceapa verde, parca vad ca iar ma enervez ca nu gasesec oua albe pe care sa iasa frumos culorile; si daca gasesc au coaja mai subtire si din 30 de oua sigur 10 sunt rebuturi pentru ca se crapa la fiert. Si tocmai cand ma specializez in culori care mai de care mai stralucitoare se termina oualele si tre sa imi inchei manifestarile artistice. Urmeaza apoi ambitia de a ave cel mai tare ou. Concursul...bosumflarile etc. Toate astea au farmecul lor...pentru care nu as putea sa imi petrec Pastele altundeva decat in tara!
Imi mai place in ajun de Paste sa merg in piata. De fapt asta e un sentiment pe care il am in general primavara cand piata e atat de vie, de colorata, de bogata si de proaspata! Salata, ridichi, castraveti, ceapa si usturoi verde, patrunjel proaspat...immm! Si acum simt ca imi lasa gura apa dupa o salata imensa! Apoi loboda, stevie, leurda – si alte ierburi si verzituri pline de viata!
Tot de Paste revine nebunia cu cadourile. Poate mai putin decat de Craciun, insa si Iepurasul isi revendica o bucata destul de importanta din buzunarele, portofelele si cardurile noastre. De Paste exista obiceiul (mai mult sau mai putin traditie...poate mai mult o zicala) sa ne innoim. Nu vad cine ar protesta impotriva acestui frumos obicei. Cu siguranta nu comerciantii. Fie ca ne luam haine noi...si asemeni naturii ne infatisam la masa de Paste frumosi si ferchezuiti, fie ca ne innoim casa (bagati o vizita pe www.kumparaturi.ro ca au niste produse si o oferta interesante), fie ca luam cadouri celor dragi – de la ciocolata la automobil (cu conditia sa fie rotunjor si rosu) important este sa mai cheltuim niste bani! Este o perioada...asemeni Craciunului in care nu sesizam ca dam bani cu galeata! Conteaza bucuria de pe fetele celorlalti, mandria si satisfactia personala de a avea ceva nou. Shopping placut!
Asadar, va doresc sa va bucurati de Paste, de familie si prieteni, de vacanta, sa primiti Lumina – fiecare asa cum isi doreste, cum simte si cum poate!
Nu e o poveste romantioaso-comico-tragica...dar este o istorie de vre-o 17 ani!
Pentru ca multa lume ma intreaba de unde vine "Abe" (si cum deja a devenit un "personal brand") am hotarat sa postez aici povestea din spatele numelui Abe.
Se intampla prin clasa a IV-a, pe cand imi toceam coatele pe bancile scolii generale 176 (acum denumita Sf Constantin si Elena) la o lectie de franceza. Aveam de citit o fabula: "Le papillon et l'abeille"...care s-a incapatanat sa puna probleme unui coleg, Adrian Bizgan, (despre care am auzit numai lucruri marete in ultima vreme si pe care il felicit si salut!) care nu reusea sa scape de "blestemul celor 2 l care nu se citesc". Drept pentru care s-a ales cu porecla Papillon (citit fonetic) de la mine! Ca sa nu se lase mai prejos mi-a administrat numele de Abeille (citit de asemenea fonetic). Pe el nu l-a prins...in schimb pe mineee... Asadar, toata clasa a IV-a si jumatate dintr-a V-a am fost asociata cu o "albinuta" (nu neaparat ca si harnicie!). Din clasa a V-a, ne-am marit colectivul prin prezenta mai multor colegi din care unul vecin de-al meu din copilarie...neobisnuit cu un nume asa lung, l-a prescurtat la ABE. Si de aici incolo...s-a propagat la liceu, facultate, job, profesional etc. Si imi place...si ma defineste! :)
Postări
