Se afișează postările cu eticheta d-ale mele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta d-ale mele. Afișați toate postările

joi, 31 decembrie 2009

Noutati de 2010: M-am mutat!

Prima decizie luata cu ocazia trecerii in noul an este o noua casuta pentru blog. Asadar, restul povestirilor si alte file de realitate le veti gasi, in acelasi stil, pe http://ianescu.wordpress.com.

Momentan sunt in (re)decorari! Din pacate din motive de lipsa de net nu am apucat sa fac redecorarile de rigoare, dar va astept si promit sa remediez cat de curand situatia si sa va intampin cu o atmosfera placuta si primitoare!

La Multi Ani! Un an de reusite si impliniri! Sa fie un an mai bun, mai vesel, cu mai multe satisfactii!

luni, 7 decembrie 2009

Victorii si Infrangeri...

Dupa o serie de campanii jenante din punct de vedere coerenta, mesaj si comunicare, in sfarsit s-aterminat cu alegerile. Si din nou aceleasi probleme: Nu am invatat nimic. Nimeni! Nici noi ca popor, nici ei ca politicieni.

Nu este vina unuia sau altuia dintre candidati ca nu reusim sa facem pasi inainte...este doar vina noastra ca popor.

Nu ii invinovatesc pe nici unul din candidati - ii invinovatesc pe cei care nu ne ofera optiuni. Pe cei care in continuare promoveaza non-valorile. Sa le fie rusine tuturor celor care le taie creanga celor care vor sa faca ceva, celor care nu promoveaza oameni de valoare reala.

Erau momente cand credeam ca americanii sunt tonti si usor de manipulat...noi i-am intrecut. Suntem si prosti si orgoliosi. Si mai si punem botu' la toate prostiile care ni se livreaza in media.

A fost o campanie urata! O campanie murdara jucata de oameni urati...Se pare ca nu putem suporta ceva inteligent, adresarea si referirea la puterea noastra de discernamant. S-a utilizat dezinformarea, lipsa de interes, prejudecatile, mesajele trunchiate, rautati, atacuri si multe alte instrumente incorecte...

Ne invartim intr-o hora macabra a pasivitatii...asteptam...ce? sa vina unii si altii sa faca pentru noi ceea ce noi am fi putut face de zeci de ani.

Sunt dezamagita!

Iar o victorie la diferenta de 0,3% nu e victorie! E lipsa de informare, manipulare si spirit de turma. Am vazut modul in care s-a comunicat pe TV, modul in care s-a inflamat Internetul (de la care aveam mai multe pretentii). Foarte trist...

Vom avea inca 5 ani un presedinte care nu o sa inteleaga niciodata ca nu a castigat ci ca s-a votat impotriva lui. Nu va putea sa perceapa ca prezenta lui acolo nu e vointa poporului ci lipsa de alternative. Ca faptul ca este inca in functie este rezultatul unei furii si a unei traume impotriva comunismului. Ca nu s-a votat pentru capacitatile sale sau reusitele lui ci ca s-a votat impotriva a ceva! Va urma o perioada sinistra de razbunari inutile, in care noi, ne vom duce mai departe vietile mici, vom face ulcere si cearcane sa muncim ca niste robi pentru a plati niste taxe inutile si inumane, pentru a plati niste rate ca sa ne hranim snobismul, si uite asa...timpul se scurge departe de ochii injectati de ura si putere ai politicienilor "alesi" prea ocupati sa-si faca ei dreptate si sa isi manifeste puterea...Si vor trece inca 5 ani de batut pasul pe loc, si istoria se va repeta.

A fost o campanie data intre ideologii si frustrari: Comunism vs Fanatism. Trista situatie, trista tara, trist popor! Si pana la urma ne meritam soarta: nu suntem in stare sa traim decat sub o mana de fier...altfel suntem prea dezorganzati si prea delasatori.

Cu tot optimismul care ma caracterizeaza nu cred ca vor fi vreodata suficiente generatii care sa schimbe mentalitatea de fatalisti si pasivi care ne caracterizeaza.

Inca nu am invatat ca nimeni nu lupta pentru noi...ca numai noi insine putem lupta pentru noi.

Era clar inca din turul 1 ca sunt niste alegeri pe care le-am pierdut noi ca popor indiferent de cine castiga. Am mai pierdut 5 ani!

A castigat un om, dar au pierdut 21 de milioane de oameni. Pentru ca s-a pierdut din vedere esentialul: s-a votat bazandu-se pe frustrari nu pe gandire logica. Si tragedia este ca asta s-a si urmarit. Pentru ca inca din turul 1 s-a stiut ca aici se va ajunge. De atunci am pornit usor, la pas pe drumul resemnarii...

luni, 23 noiembrie 2009

Imi lipseste lunea de folk...



Imi aduc aminte ca anul trecut pe vremea asta abia asteptam sa vina ziua de luni...mai exact seara de luni. Seara de luni era punctul nostru fix, reperul pentru o noua saptamana, momentul cand uitam de munca, cand ne deconectam, cand ne intalneam cu totii. Era certitudinea noastra. Stiam ca ne vedem, era stabilit, nu mai trebuia sa vorbim inainte.

Acum ne mai vedem cand si cand...S-a spart gasca! Un patinoar cand reusim sa ne dezlipim de munca (si aia cu greu), un ceai cu ocazia unei aniversari, un munte cand si cand...trec saptamani sau luni de conversatie doar pe mess sau comentarii pe blog.

Am ramas cu munca, grijile, criza, ochii incercanati si obositi. Cu un gol ca nu ne mai vedem decat foarte rar...prea rar!

Desi seri folk mai sunt...nici una nu e "obligatorie" cum era seara lui Supa din Expirat. Stiam sigur cand e, ca e, nici nu mai conta ce invitati avea stiam ca lunea seara nu trebuia sa imi fac program!

Nu vreau sa para un repros (si fac mentiunea asta in ideea ca poate Supa isi mai arunca un ochi pe aci in pauza de masa :) ) este doar o lipsa, o parere de rau, o nostalgie...

E luni...iar luni!

duminică, 22 noiembrie 2009

la 6 luni...


Facand curat prin diverse prostioare de pe calculator am gasit si aceasta uratura pe care am primit-o de la neogen.ro de ziua mea, acum 6 luni. Imi aduc aminte ca mi-a placut mult atunci si stiu ca am pastrat-o in scop de a bifa realizarile.

Iar acum dupa 6 luni am reusit sa:
- Fiu iubita! (asta fara indoiala)
- Sa petrec pana dimineata cu prietenii (am facut-o si pe asta si inca de pomina pe malul marii, 3 zile si 3 nopti) - Ce-i drept nu ma mai tine ca in tinerete dar incerc sa petrec de cate ori pot!
- Sa primesc numai vesti bune...n-am reusit in totalitate dar optimista fiind, incerc sa privesc partea buna a lucrurilor. Si una din cele mai bune vesti primite in ultima vreme este viitorul meu nou statut de matusa! :)
- Sa am amintiri frumoase - am! Pentru ca numai pe astea le pastrez!

Mai am deci 6 luni ca sa primesc un Ferrari rosu! Promit ca nu refuz nici alta culoare! Desi zic eu ca si noul Megane3 argintiu e o reusita!
Insa marirea de salariu o accept inca de maine! :))) Ca vorba aia...o astept dinainte de ziua mea...si sper sa nu vina de ziua mea la anu' si la multi ani!

Iar in privinta celorlalte: Bicicleta veche n-am...insa am alte troace vechi de care ar trebui sa ma indur sa scap!O casa mare...nu cred ca renteaza pentru mine, la cat de dezordonata sunt.

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Vocea realitatii...

Discutie amuzanta avuta azi cu bunul meu prieten Relu la o cafea...El, interesat de viata mea profesionala care imi ocupa marea majoritate a timpului(drept urmare cea personala e destul de previzibila :)) ), dupa explicatiile mele complexe, ma intreaba senin:

- Auzi da'..nu lucrai si tu la un moment dat la o firma...Serioasa? Cu colegi reali?

:))))))

Good point!

joi, 29 octombrie 2009

Bridge over troubled water



Mi-am gasit rostul! :))

miercuri, 28 octombrie 2009

Mi-e dor...

Zilele astea am fost destul de ocupata si de "in viteza" (as fi vrut sa scriu "overwhelmed" cred ca suna mai bine). As fi vrut sa scriu despre altceva...o sa scriu candva cand imi adun gandurile si cand am sa pot scrie "la rece". Asa am invatat ca e cel mai sanatos!

Pana una alta am constatat ca zilele astea mi-a lipsit ceva foarte important, ceva ce am realizat abia aseara la un pahar de vorba cu prietenii: mi-a lipsit rasul! Rasul ala sanatos, cu sughituri, cu lacrimi, cu dureri de burta si de maxilare! Mi-e dor de portiile alea de ras care te lasa fara suflare. Imi lipseste senzatia aia de epuizare dupa momentele astea de ras nebun...cand abia iti tragi sufletul si parca iti vine iar sa razi! Mi-e dor si de prietenii mei...

Sper ca week-endul asta sa fie asa cum se anunta: cu munte, aer, vin, prieteni, discutii de pahar pana in zori si ras...ras sincer si din suflet! Si poate si un pic de chitara...

Mi-au ajuns meschinariile...

Dau "Sign out" for the week-end!

duminică, 25 octombrie 2009

3 lucruri de care mi-am dat seama azi

1. Odata la 2 - 4 ani regizorii americani simt nevoia sa mai scoata un film despre sfarsitul lumii! Ok, daca nu s-a intamplat in 2000, hai poate in 2002...daca nici asa sigur in 2006 ca deh...pe 6 a 6-a 2006 poate poate o nimerim...Daca nici atunci (la dracu!) poate in 2008...si hai sa incercam si in 2012! Ma gandesc care o fi motivatia lor? Chiar exista asa o foame in randul spectatorilor de a vedea dezastre? Dupa ca si asa traim intr-o lume defecta oare chiar sunt atatia oameni care isi doresc sa vada niste clisee sinistre despre cum o sa dispara lumea? Da ok, acum stim cu totii ca daca o sa cada un meteorit/o sa vina un val mare/o sa se crape pamantul/o sa vina era glaciara clar va distruge pe rand: Pentagonul, Statuia Libertatii, Podul Brooklyn, Turnul Eiffel, Arcul de Triumf, Palatul Buckingham, Vaticanul (si daca se crapa tavanul Capelei Sixtine musai sa se crape printre degetele din scena creatiei), Taj Mahalul si poate cateva pagode de prin China (depinde de cat de inspirat e scenaristul in momentul scrierii creatiei). Chiar atata lipsa de imaginatie sa ai??? Dupa ce ca subiectul e de kko...chiar nu pot sa gaseasca si ei alte imagini? Tot pe aceleasi clisee? Sa trag totusi o concluzie imbucuratoare: cum noi suntem o tara uitata si de Dumnezeu nici cataclismele nu ne lovesc, deci putem sta linistiti sa ne savuram micul si sarmaluta!

2. Norocul nostru...marele nostru noroc este ca am prins aceasta perioada a tehnologizarii si supra-tehnologizarii pentru ca altfel, despre ce se mai faceau filme, in anii impari in care nu se fac filme despre cataclisme si sfarsitul lumii. Bafta noastra ca se mai face cate un film care sa ne atraga atentia ca tehnologia creeaza dependenta si o sa ne pierdem astfel conditia umana, o sa ne degradam in ultimul hal, o sa ajungem burtosi, anemici si nesociabili! O sa ne mancam sarmaluta si o sa scuipam coaja de samanta virtual...Noroc ca mai exista un Bruce Willis pe lumea asta care sa faca el pe dracu in 4 si sa ne reaminteasca chastiile "mushy" care conteaza in viata: familie, dragoste, prieteni...Nu si-o face drum el Bruce asta sa ne salveze si pe noi de criza? Ca vad ca de murit nu moare, la calculatoare se pricepe...Nu de alta dar la noi pana sa ajungem dependenti de masini suntem niste surogate controlate de bani! (cine a vazut filmul cu Surrogates o sa inteleaga!) Deci n-avem de ce sa ne panicam!

3. Ma duc sa votez! Am zis! Pai e cazul fratilor sa mai iesim si noi dracu' din cloaca asta mizera de situatie in care traim (bine) de ceva ani incoace! Si ma duc tocmai pentru ca se asteapta cea mai mica prezenta la urne! Si mie mi-e sila de tot ce se petrece, dar vreau sa cred ca pot si am dreptul sa schimb ceva! Ca m-am saturat de cand tot traiesc bine...daca pana acum am trait bine, pai io de-acu' vreau sa traiesc prost! Asa ca ma duc la vot! Pro-activitate oameni buni! M-am plictisit sa adopt resemnarea mioritica, sa astept cuminte sa vina ciobanii sa ma omoare sau poate rusii sa ne dea gaze sau petrol ("moca") sa nu ne inghete fundurile, sau poate americanii sa ne faca si noua drumuri, sau FNI-ul cu pomana nerambursabila! Hai gata! Da' ce noi suntem handicapati???

Si yppie-kia-yey ptr alt week-end de munca!

duminică, 18 octombrie 2009

Cea mai buna reteta culinara...

...contine ingrediente precum pasiune, talent, suflet, implicare, optimism...si se consuma cu garnitura de prieteni alaturi. Cel putin asta am sesizat eu la evenimentul gastronomic de joi seara de la Restaurantul Petit (foarte simpatic restaurantul) pregatita de Maestrul Bucatar Copolovici! Nu are rost sa spun ca mancarea a fost delicioasa (a fost fooooaaaarte foooarte gustoasa!)...si oricum, la cat am salivat in fata pozelor de pe site, nu ma asteptam la nimic mai prejos decat ne-a fost pregatit si servit. Paste cu usturoi si pesto, pui cu sos vanatoresc (sper ca am retinut bine) si, siiii mai ales un cheescake delicios de se topea in gura! Stiu ca sunt pofticioasa si ca sunt o mare devoratoare de prajituri, insa finalul mesei a fost triumfal! As fi luat si la pachet daca ma intrebati...:)

Doru a si imortalizat cateva momente...asta cand nu eram cu totii absorbiti de povestirile spumoase sau de mancarea apetisanta.

Postez si eu (prin amabilitatea si cu multumiri adresate autorului sus amintit) 2 fotografii purtand amprenta maestrului fotograf - spre aducere aminte si salivare ulterioara! Imaginile au fost produse in urma a nenumarate puneri in scena si aranjamente pana la atingerea perfectiunii fotografice...si daca mai statea mult sa aranjeze prajitura jur ca ramanea fara obiectul imortalizarii!

























Desi au fost putini oameni pe care ii cunosteam, era clar ca ne-am adunat toti acolo intr-un singur scop...gastronomic!Ceea ce ne facea cumva complici...asa ca am apucat sa mai schimb cateva cuvinte interesante si cu alti participanti la ghiftuire, inaintea aparitiei in scena a comesenilor mei.

Mi-a placut evenimentul, mai ales ca l-am tot pandit pe d-l Copolovici, doar doar oi prinde si eu ocazia sa gust minunatiile cu care a apucat deja sa incante papilele gustative ale atator oameni. Admir gestul sau curajos de a se lasa pe "mainile" unor oameni preponderenti online-ri deci carcotasi prin definitie. Dar a stiut ce face, a facut bine, si mai ales a foacut cu suflet si pasiune! Si asta se simte!

Felicitari Maestre "Chef" pentru mancare! Si la mai multe evenimente de genul asta!