Daca viata e o scena...si noi suntem actori...cine scrie scenariul?
vineri, 27 martie 2009
PICANTi mari!
Asa au crescut PICANTii mei din ghiveci pe care i-am pus la inceputul anului! Optimist? Semn bun? Eu asa zic!!! (Nick, orice comentariu pesimist nu ti-l aprob! :) )
Nu e o poveste romantioaso-comico-tragica...dar este o istorie de vre-o 17 ani!
Pentru ca multa lume ma intreaba de unde vine "Abe" (si cum deja a devenit un "personal brand") am hotarat sa postez aici povestea din spatele numelui Abe.
Se intampla prin clasa a IV-a, pe cand imi toceam coatele pe bancile scolii generale 176 (acum denumita Sf Constantin si Elena) la o lectie de franceza. Aveam de citit o fabula: "Le papillon et l'abeille"...care s-a incapatanat sa puna probleme unui coleg, Adrian Bizgan, (despre care am auzit numai lucruri marete in ultima vreme si pe care il felicit si salut!) care nu reusea sa scape de "blestemul celor 2 l care nu se citesc". Drept pentru care s-a ales cu porecla Papillon (citit fonetic) de la mine! Ca sa nu se lase mai prejos mi-a administrat numele de Abeille (citit de asemenea fonetic). Pe el nu l-a prins...in schimb pe mineee... Asadar, toata clasa a IV-a si jumatate dintr-a V-a am fost asociata cu o "albinuta" (nu neaparat ca si harnicie!). Din clasa a V-a, ne-am marit colectivul prin prezenta mai multor colegi din care unul vecin de-al meu din copilarie...neobisnuit cu un nume asa lung, l-a prescurtat la ABE. Si de aici incolo...s-a propagat la liceu, facultate, job, profesional etc. Si imi place...si ma defineste! :)
2 comentarii:
da matale unde locuiesti de se vede dealul ala in spate??
:))) As vrea eu sa locuiesc undeva de unde sa se vada dealuri...
Din pacate sunt doar blocuri ...probabil mascate de o relfexie in geam!
Trimiteți un comentariu