Destinul ne uneste...sau Karma!

Tot cautand un mod de a incepe acest post am intrat pe blogul celor de la Karma si am gasit un pasaj care reprezinta in mare masura si gandurile mele.

"Este al 5-lea an consecutiv de cand in EXPIRAT concertele lunare KARMA inca mai rezista si nu oricum ci cu localul plin, dovada ca alegerea organizatorilor si in special a lui Supa, sufletul serilor folk din club, a fost inspirata... Cu exceptia perioadei de vara, din 19 ianuarie 2004 data primului concert, "balamucul organizat" se incapataneaza sa atraga de fiecare data atat clienti vechi cat si noi unii veniti din curiozitate, altii de dor de muzica de munte sau Karma, altii de gasca faina ce a devenit aproape o familie in subsolul de la intersectie..."

Departe de a ma transforma intr-un critic al Serilor folk bucurestene - pentru simplul motiv ca nu le frecventez constant pe toate - incerc sa las undeva intiparite niste momente care rezoneaza foarte frumos in sufletul meu - si sunt convinsa ca nu numai al meu! Si mai ales dupa seara de ieri sunt convinsa de acest lucru!

Aseara a fost concert Karma in Expirat. Acum cativa ani cand am inceput eu sa frecventez Expiratul, am fost oarecum reticenta fata de ei...in plus era Supa care domina 3 saptamani pe luna Serile Folk...deci Karma era un fel de seara de odihna. Cand am ajuns in club nu se prefigura a fi o seara speciala: destul de putina lume, usor stinghera, nu prea se fredona...aproape ca ma dezamagea ideea de a imi fi sacrificat inca niste ore de somn (si asa deficitar in ultima vreme) pentru a veni in Expirat. Mai ales ca amintirea ultimului concert si a atmosferei de atunci era inca vie...

Ne-am asezat cu niste miniursusi in fata...si am stat...am mai vorbit...am mai fredonat...si usor usor spiritul folk, spiritul muntelui ne-a cuprins pe toti o data cu Fii Amurgului si Country Palinca! Tot mai multa lume s-a strans in fata scenei si pe laterale...si s-a dat frau liber la cantat!

Au zbarnait pe strune (nu imi mai aduc aminte exact ordinea) Vantul, Cand Lumina va veni, Singuratic, Poem Haiducesc, Ma intorc si pasi-s grei, Moldova si multe multe alte cantece cunoscute care au animat sufletele si spiritele pana la dans, hore si topaieli.

Tot pe blogul lor am citit despre o fata care a parasit mult prea devreme aceasta lume si baietii spuneau ca vor canta "Colinda trista" pentru ea...o fi fost un semn... sau nu - dar in mijlocul melodiei a cazut curentul - cantecul a continuat de parca nimic nu s-ar fi intamplat sustinut de zeci de voci! A fost un moment in care simti ca te trec fiori! Nu s-a oprit nici chitara, nici vocile, nici publicul, nici o tresarire, nici un alt sunet decat acordurile Colindei. S-a cantat din si cu suflet! Cred ca nici daca o faceau intentionat nu iesea atat de bine. Asa cum a spus Tica...poate lipseau niste lumanari...dar nu! A fost perfect! A fost exact ce si cum trebuia! A fost un singur glas, un singur suflet...Cred ca orice artist ar fi mai mult decat mandru sa traiasca o astfel de experienta...dar a fost mai mult decat atat. Am fost o gasca de prieteni, aproape o familie!

Penele de curent s-au repetat pe parcursul serii - dar nimeni nu a fost deranjat...ba dimpotriva! Cred ca aceste mici incidente au potentat farmecul serii!
Singuratate a fost iar un cantec ce s-a "bucurat" de invaluirea intunericului si, pentru ca ne-am cam impiedicat la versuri, Tica a fost pe faza si ne soptea asa ca am dus cu totii melodia pana la capat!

Si ca un facut...parca nici o alta melodie nu merge mai bine cantata pe intuneric decat Amanta!

Finalul a fost undeva pe la ora 2...dar parca nimeni nu vroia sa plece! Imnul Expiratului a incheiat seara si promisiunea ca in fiecare luni, luna, prima lune din luni...s-a incurcat Titush!:)) Dar noi stim ca in prima luni a fiecarei luni e seara Karma!

Dar si azi in El Grande Comandante...sunt curioasa daca atmosfera va fi la fel de incendiara...sau se va dovedi ca Expiratul este casa folkului...

Later edit: Mai exact miercuri, dupa El Grande...Da! Am fost! :) (M-a surprins (placut) faptul ca imi mai citeste si altcineva blogul - fie si sporadic - decat tata, Alex si inca vre-o 3 cunostinte! :) )

Multumind pentru lamurirea lui Tica referitoare la diferentele dintre cluburi si concerte, (cu care sunt in mare masura de acord) mentionez ca as fi fost carcotasa azi si oarecum dezamagita daca ar fi fost aceleasi melodii, aceeasi ordine! Desi, recunosc, pe undeva asa ma asteptam...Din nou suprinsa placut! Cine stie meserie, stie! Asa ca a meritat sa sparg pusculita (la propriu - prietenii stiu :) ) si sa ascult 2 zile consecutiv sa ascult cantand aceeasi trupa! Melodii noi (pentru urechile mele, mai vechi in repertoriul trupei) Asa, Adio, Amintirea (sper ca am retinut titlurile) si altele, melodii cantate destul de rar - cel putin asa am inteles din marturisirea lui Tica - ritmuri care indeamna la visare, la iubiri trecute, la melancolie, la suflet. Alt gen de concert, alta atmosfera...a fost ok...n-as putea spune daca mai misto...doar...altfel!

Cu toate astea, raman la parerea mea conform careia Expiratul este casa folkului, punctul de origine al Serilor Folk (cel putin asa e in conceptia mea...chiar nu stiu daca inainte de Supa si serile lui mai organiza cineva astfel de evenimente constante, in Bucuresti - chiar va rog sa ma luminati si pe mine!).

Ma surprinde un pic faptul ca desi in mare parte oamenii care erau acolo erau aceeasi care veneau in Expirat, implicarea mi s-a parut mai slaba...nu numai la genul fredonat, ci si la modul sufletesc! E adevarat ca a fost mai putina lume...mult mai putina lume (poate cu un pic mai multa promovare si cu o alta strategie de comunicare s-ar rezolva - nu pot sa ma abtin! :)) Deh! Meseria!), la fel de adevarat e ca melodiile au fost pe alt gen...totusi...a lipsit ceva! Nu stiu ce! Nu cred ca la serile din Expirat numai tipul melodiilor face atmosfera...ci si implicarea publicului si mai mult decat atat, sincronizarea, rezonanta intre ritm, versuri, artisti si public. In Expirat parca e aceeasi lungime de unda...o retea invizibila care ne leaga. Toata lumea vine sa cante acolo...In EGC parca se vine sa se asculte folk...undeva in fundalul discutiilor. Personal, EGC mi se pare usor nepotrivit pentru astfel de manifestari: e prea mare, prea rece si impersonal si nici aranjamentul nu e favorabil. Ieri de exemplu, mi-ar fi placut mai degraba un aranjament "la gramada", sa stam toti adunati, fara masa in mijloc (care mi se pare ca nu se potriveste de loc acolo...creeaza o bariera...)...mai mult as fi facut semi-intuneric si cel mai tare ar fi fost daca am fi putut sta toti pe jos! Cred ca impresia si atmosfera ar fi fost alta. Ar fi fost mai de impact! Dar astea sunt ideile mele crete...Si as fi preferat o serie de pene de curent decat rateurile sonorizarii. Cert e ca si locatia si aranjamentul contribuie la implicarea publicului si la reusita generala a evenimentului...

Sau poate este doar obisnuinta! Vorba lui Catala...de 5 ani de zile, ne-am obisnuit cu Karma in Expirat!

Oricum mai e de testat si de vazut! Data viitoare studiez specificul clubului 100Crossroads in ceea ce priveste folkul!

Aaa...si poate o data vom asculta si "Se-nsera" :) Tica sa repeti melodia pana la urmatorul concert in EGC...o cere publicul si fanii! :))

"Calator, calator
Calator sunt pe pamant
Si-am un dor, si-am un dor
Si-am un dor ce-mi este sfant"
Karma - Calator