Mai avem nevoie si de ...minte!

In ultima vreme aud, vad si citesc despre tot mai multa lume ingrijorata de soarta mandrei noastre capitale! Proiecte de educatie, de mediu, respect pentru viitor etc. Toate bune si frumoase! Jos palaria pentru cei care au asemenea initiative, binevenite de altfel. In sfarsit s-au mai trezit si pe la noi oameni (sau interese!) care s-au prins ca atatea santiere si constructii ne umplu plamanii de praf, care au realizat ca betonarea Bucurestiului are si efecte daunatoare. Vorba cantecului: "mai avem nevoie si de iarba" - mai ales ca vine vara si se umplu iar terasele! Nu cred ca sunt multi cei care prefera in loc de sare in mancare un pumn de praf!
Interesele ca interesele...companiile se implica, primariile si diverse asociatii dau si ele o mana de ajutor, pentru imagine (deh! an electoral)si notorietate.
Acum lansez eu o provocare! Ce facem cu acel model de cetatean cu inteligenta cat bobul de mazare care are senzatia ca oriunde in jurul sau este un cos de gunoi??? Cum facem sa invatam specia neevoluata, ramasa la stadiul de euglena (nu ca as vrea sa jignesc sarmanul organism) care dupa ce consuma cu nesat bauturi datatoare de aripi (care conform etichetei revitalizeaza trupul si spiritul...pacat ca nu si neuronul)le arunca cu nonsalanta pe geamul autoturismului estimat in sume cu multe zerouri? Unde o fi dificultatea in a pastra deseul respectiv pana la apropierea unui cos de gunoi? Intotdeauna m-am gandit um poate vidul din capul acestor oameni sa ii impinga sa arunce servetele, cutii, sticle si altele in mijlocul drumului...in mijlocul orasului chiar! Cum sa mai avem pretentii sa educam oamenii in spiritul reciclarii si al grijii fata de mediu? Cum am putea sa invatam aceste specimene ca ar trebui sa ajungem si noi la nivelul tarilor civilizate...unde cutiile de aluminiu, sticlele si hartiile se arunca separat - si in mod sigur nu pe strada!
Vine primavara, da coltul ierbii si in bunul stil mioritic aerul se umple de miresme de gratar, mititei si alte preparate care pot fi perpelite si stropite cu bere. Sa ne intelegem...nu contest obiceiul la care ader de cate ori am ocazia! Contest ceea ce ramane in urma! De ce aceleasi specii neevoluate de primate nu sunt in stare sa isi adune peturile de bere, farfuriile de plastic si alte urme ale civilizatiei moderne? De ce in unica circumvolutiune prezenta pe creierul lor (si aia pe cale de disparitie) nu incape conceptul de a-ti strange gunoiul?
In rarele momente cand ma mai bucur de fascinantul peisaj montan autohton, bucuria si mandria de a ma fi nascut pe aceste plaiuri este umbrita de faptul ca prin paduri mai umbla si niste neaveniti care se simt datori sa isi marcheze traseul cu deseuri. Si cu greu imi infrang impulsul (care ma incearca si in mediul citadin) de a nu-i forta pe acesti "oameni" sa inghita ceea ce se simt indreptatiti sa arunce in natura.
Deci! Cum facem sa explicam acestor protozoare ca mediul in care traiesc nu este un cos de gunoi desi este populat de cateva animale specifice acestui mediu. Nu cred ca putem avea pretentii sa inteleaga ce inseamna gandire pe termen lung...sa inteleaga ca, daca nu fac un efort supraomenesc se poate ca progeniturile lor sa traasca printe munti de gunoaie.
Pe langa plantarea de copaci, iarba, flori si asa mai departe cred ca ar trebui sa incepem cu educarea oamenilor. Si ce ar fi ca fiecare din noi sa dam un exemplu!?