Bucurestiul meu iubit!

M-am plimbat azi un pic pe jos in Bucuresti! L-am vazut in haine noi...a venit primavara peste Bucuresti! Am vazut flori, copaci infloriti si soare peste cladirile prea ocupate cu viata citadina! Mi-am adus aminte ca iubesc Bucurestiul! Pentru tot ceea ce reprezinta el...

Eu sunt bucuresteanca 100% si ma mandresc cu asta! Traiesc pentru oras, imi curge in vene viteza, iubesc sa fiu mereu in alerta, ador toate oportunitatile orasului, toate posibilitatile de petrecere a timpului liber.

Am in minte o idee pe care sper sa o materializez cat mai repede (atat cat imi permite timpul) prin intermediul si cu ajutorul prietenilor Zgubilitici...dar mai multe veti citi acolo cand va fi cazul! In general in tot ceea ce priveste Bucurestiul dorinta mea de a prezenta o alta viziune asupra capitalei: asa cum o vad eu! Prin ceea ce reprezinta pentru Romania: comuniunea intre Boem si Real, mixul intre modern si istoric, simbioza dintre arta, interbelic, trecut si Internet, viteza, progres si viitor. Un oras care traieste prin frumusetea a tot ce contine si care este jignit de indiferenta si orbirea locuitorilor lui...si a responsabilior cu “managementul” lui.

Amalgamul bucurestean este specific oricarei capital: vuietul vitezei, graba, traficul sunt valente ale urbanismului in perioada actuala. Intr-un oras mare, in special in capitala, oamenii vin din toate colturile tarii pentru a creste, a gasi si valorifica oportunitati si – de ce sa nu vorbim pe sleau – a face bani! Si nu negati!

Nu incerc si nici nu vreau sa fac un ghid al supravietuirii in oras. Supravietuieste cel caruia ii place! Viata urbana nu e pentru toata lumea! Asa e Bucurestiul meu: Bucurestiul contrastelor.

Si pentru ca iubesc Bucurestiul am deschis o lista de bloguri pe aceeasi tema! Deocamdata doar Istorie si Bucuresti (pentru ca imi plac fotografiile si Istoria si Bucurestiul Vechi), Rezistenta Urbana (pentru ca imi place atitudinea) si I Love Bucharest (pentru ca imi place ideea de arta comunitara)...dar cand mai gasesc si altele la fel de interesante...mai adaug!

Metallica loves us! We love Metallica!!!

Imagine preluata de aici.

Mi-am implinit un vis pe care il am de cel putin 10 ani. Am fost printre cei 24.000 de fani care au cantat, sarit, simtit aseara Metallica pe stadionul Cotroceni !

A fost un show absolut demential ! Cu de toate ! Muzica buna, sound ok, lumini, foc, artificii si un public frumos !

S-a cantat de pe toate albumele, a cantat tot stadionul ! Intr-adevar, la un concert Metallica, « nothing else matters » (atmosfera a fost superba la melodia asta…toata lumea canta cu sufletul ! ). Nu stiu cum s-au simtit baietii pe scena...dar noi in public ne-am simtit extraordinar! Nu a mai contat ca a plouat cu ura si indarjire ! A fost incendiar! Cred ca si pe viscol si ninsoare ar fi fost aceeasi oameni...si chiar mai multi! Alex a zis ca data trecuta (acum 10 ani) a fost mai "agitatie" in public si ca acum lumea a fost linistita! Mie nu mi s-a parut tocmai linistita si mi-a placut asa! Ne-am distrat frumos!

Master of Puppets, One (cu niste efecte spectaculoase), Sanitarium, So What, Enter Sandman, Nothing else matters si multe altele care au curs melodie dupa melodie pe corzi, in boxe si in sufletele si vocile noastre! Finalul apoteotic cu Seek and Destroy m-a urmarit pana acasa!

Ce sa zic…Genial! Show! Cuvintele sunt prea mici ca sa descriu mai mult atmosfera si concertul!

Hathfield a zis ca e in Bucuresti “because I fuckin’ love this!” – So do we!!! Si daca ar fi concert Metallica in fiecare saptamana – cred ca am fi acolo!

Inainte sa inchei, as vrea sa-i multumesc lui Barbu ca ne-a generat notorietate si a facut un “brand placement” PICANT in acest context genial (penru ca a purtat tricoul PICANT si l-am reperat de oriunde in marea aia de lume  ). Deci, s-a Gandit PICANT si la Metallica!

Politichia de margaritar...pe chelia bucuresteanului!

Incerc sa imi infranez sentimenul de dezamagire si dezgustare si sa nu ma gandesc ca am votat (iar!) degeaba!
Incerc sa nu ma gandesc la faptul ca, exista un gand care nu imi da pace si tinde sa se transforme in certitudine, si anume ca, daca ceva nu merge in tara asta, nu sunt EI de vina, ci noi pentru ca ii alegem! Cu alte cuvinte ne-o facem cu man noastra. De ce, nu stiu!? Poate suntem un popor caruia ii place sa se complaca in sintatia de nu isi depai conditia de mediocritate auto-impusa. Poate ca ne place sa ne lamentam tot timpul.

Faptul ca din nou in Bucuresti s-a votat Impotriva a ceva imi lasa un gust amar. Pentru ca parerea mea este ca s-a votat in principal impotriva noastra! A bucurestenilor. Nu stiu cine l-a votat pe Oprescu...pentru ca toti cei din jurul meu au afirmat ca au votat cu Blaga...
Singura sintagma pe care o consider castigatoare in penibilitatea de campanie electorala a Lui (special am pus L mare) este Independent! Cred ca asta a fost generatorul de voturi...ca un semn cum ca toata lumea s-a saturat de aliante politice si partide, de borduri si promisiuni false, de presedintele care si-a bagat nasul in campania electorala, considerandu-se suficient de „tare” ca sa genereze simpatii fata de candidatul partidului sau. Nici macar Negoita nu a fost suficient garant. Insa parerea mea este ca incercand sa dam „o lectie” sau „o palma” clasei politice conducatoare nu am facut decat sa ne taiem creanga de sub picioare (si asa destul de subreda) si sa deschiem un sir de palme pe care o sa nu le administram timp de 4 ani. Imi doresc din tot sufletul ca an de an, timp de 4 ani sa revin pe acest blog si sa spun: „M-am inselat! Oprescu a facut treaba!” Dar nu cred ca voi avea ocazia! Mie nu imi inspira incredere...iar campania sa stil „emo” , cu lamentarile referitoare la cei care vor „sa-l cenzureze pe net”, la cei care il oropsesc, pe El, Singurul, Independentu’...nu numai ca m-a lasat rece, dar a avut efectul invers – de greata profunda! Nu zic ca Blaga o fi mai cu mot! Sunt toti la fel! Dar mesajul lui Oprescu m-a dus cu gandul infiorator de mult la „Saracul si Cinstitul” fost (viitor, poate) coleg de partid. Si de fapt...el ca persoana mi se pare o versiune usor upgradata a octogenarului blogger Iliescu. Si imi e teama ca atat de tare i s-a urcat Independenta la cap incat va fi independent si de conducerea Bucurestiului.
Nimic din ceea e spune si face nu ma face sa cred ca el este omul care va face din Bucuresti macar jumate din capitala europeana care merita sa fie. Parerea mea este ca nu de un doctor boem si visator avem nevoie (indiferent cat de – incontestabil spun unii – manager de spital este!). Intre un spital si o metropola e o oarecare diferenta. Nu pare atat de independent precum se afirma si nici atat de „infipt” precum imi imaginez ca ar trebui sa fie primarul Capitalei. Trimiterea catre „mistocareala” lui Caragiale cu „La Independentu’” mi-a creat acelasi sentiment de repulsie pe masura ce se inaltau strigatele de „ura” din spatele sau aseara la primele rezultate estimate. Pur si simplu stilul de campanie si de a se prezenta creaza o puternica disonanta cognitiva si nu i se potriveste.
Dar...nu imi ramane decat sa sper ca tot ceea ce am scris aici se va dovedi a fi o mare eroare! Si ca ne va vindeca orasul prin tratament si nu prin amputarea sperantelor pe care (cred) ca si le-au pus votantii sai.
Chiar asa...mai bine ne uitam la meci! Parca e mai frumoasa galeria... si mandria de a fi alaturi de niste performeri care macar muncesc!

De ce iubesc Bucurestiul...

- pentru tot ce se intampla aici ;
- pentru toate activitatile, oportunitatile si posibilitatile pe care le ofera;
- pentru ca are teatre si piese bune;
- pentru ca are multe sali de cinema, cu aer conditionat (adik nu mori nici de cald nici de frig ca odinioara), floricele cu gust si multe filme de unde alege;
- pentru ca aici au venit Edvin Marton si Evgeni Plushenko
- pentru ca aici vine Michael Flatley
- pentru ca aici vine Metallica
- pentru ca aici e Bestfest
- pentru ca are o multime de baruri, cluburi si cafenele – pentru toate gusturile si buzunarele
- pentru ca nu se termina bautura in cluburi sambata seara la ora 1
- pentru ca gasesti orice de cumparat
- pentru ca oricat de “ghiduse” ar fi ideile de cadouri ai unde sa le materializezi
- pentru ca are librarii misto – unde poti sa petreci ore bune departe de zgomot si agitatie fara sa te plictisesti
- pentru ca are ceainarii
- pentru ca nu ma plictisesc niciodata si intotdeauna gasesc ceva de facut
- pentru ca are seri folk
- pentru bucurestenii adevarati 100% din tata in fiu
- pentru ca are internet si hotspot-uri

Si in final, hai sa admitem cu totii: cu tot traficul infernal, aglomeratie, constructii interminabile facute in mod imbecil, cu tot praful, cu toata lipsa de locuri de parcare si alte probleme – Bucurestiul este o metropola! O metropola in dezvoltare. Si e normal sa fie toate astea. Oriunde este sau a fost la fel. Dar aici sunt banii, aici sunt oportunitatile de studii si cariera! Vrei relaxare? Te duci la munte, la mare sau la tara!
Aici e viata si agitatie!

Mai avem nevoie si de ...minte!

In ultima vreme aud, vad si citesc despre tot mai multa lume ingrijorata de soarta mandrei noastre capitale! Proiecte de educatie, de mediu, respect pentru viitor etc. Toate bune si frumoase! Jos palaria pentru cei care au asemenea initiative, binevenite de altfel. In sfarsit s-au mai trezit si pe la noi oameni (sau interese!) care s-au prins ca atatea santiere si constructii ne umplu plamanii de praf, care au realizat ca betonarea Bucurestiului are si efecte daunatoare. Vorba cantecului: "mai avem nevoie si de iarba" - mai ales ca vine vara si se umplu iar terasele! Nu cred ca sunt multi cei care prefera in loc de sare in mancare un pumn de praf!
Interesele ca interesele...companiile se implica, primariile si diverse asociatii dau si ele o mana de ajutor, pentru imagine (deh! an electoral)si notorietate.
Acum lansez eu o provocare! Ce facem cu acel model de cetatean cu inteligenta cat bobul de mazare care are senzatia ca oriunde in jurul sau este un cos de gunoi??? Cum facem sa invatam specia neevoluata, ramasa la stadiul de euglena (nu ca as vrea sa jignesc sarmanul organism) care dupa ce consuma cu nesat bauturi datatoare de aripi (care conform etichetei revitalizeaza trupul si spiritul...pacat ca nu si neuronul)le arunca cu nonsalanta pe geamul autoturismului estimat in sume cu multe zerouri? Unde o fi dificultatea in a pastra deseul respectiv pana la apropierea unui cos de gunoi? Intotdeauna m-am gandit um poate vidul din capul acestor oameni sa ii impinga sa arunce servetele, cutii, sticle si altele in mijlocul drumului...in mijlocul orasului chiar! Cum sa mai avem pretentii sa educam oamenii in spiritul reciclarii si al grijii fata de mediu? Cum am putea sa invatam aceste specimene ca ar trebui sa ajungem si noi la nivelul tarilor civilizate...unde cutiile de aluminiu, sticlele si hartiile se arunca separat - si in mod sigur nu pe strada!
Vine primavara, da coltul ierbii si in bunul stil mioritic aerul se umple de miresme de gratar, mititei si alte preparate care pot fi perpelite si stropite cu bere. Sa ne intelegem...nu contest obiceiul la care ader de cate ori am ocazia! Contest ceea ce ramane in urma! De ce aceleasi specii neevoluate de primate nu sunt in stare sa isi adune peturile de bere, farfuriile de plastic si alte urme ale civilizatiei moderne? De ce in unica circumvolutiune prezenta pe creierul lor (si aia pe cale de disparitie) nu incape conceptul de a-ti strange gunoiul?
In rarele momente cand ma mai bucur de fascinantul peisaj montan autohton, bucuria si mandria de a ma fi nascut pe aceste plaiuri este umbrita de faptul ca prin paduri mai umbla si niste neaveniti care se simt datori sa isi marcheze traseul cu deseuri. Si cu greu imi infrang impulsul (care ma incearca si in mediul citadin) de a nu-i forta pe acesti "oameni" sa inghita ceea ce se simt indreptatiti sa arunce in natura.
Deci! Cum facem sa explicam acestor protozoare ca mediul in care traiesc nu este un cos de gunoi desi este populat de cateva animale specifice acestui mediu. Nu cred ca putem avea pretentii sa inteleaga ce inseamna gandire pe termen lung...sa inteleaga ca, daca nu fac un efort supraomenesc se poate ca progeniturile lor sa traasca printe munti de gunoaie.
Pe langa plantarea de copaci, iarba, flori si asa mai departe cred ca ar trebui sa incepem cu educarea oamenilor. Si ce ar fi ca fiecare din noi sa dam un exemplu!?

Cantecul de lebada

Tot aud la radio, zilele astea, diverse stiri precum: Primarul Sectorului nu stiu care a prezentat planul de restructurare si reabilitare a sectorului…cu nu stiu cate parcari, locuri de joaca pentru copii etc. Primarul capitalei a prezentat planul de imbunatatire a transportului in comun, 10 (ZECE!) linii de metrou, solutii de fluidizare a traficului, planul de construire a parcarilor si alte si alte planuri…si mi-am dat seama: e an electoral!!! Si acum eu stau si ma intreb: cat de prosti ne cred oamenii astia???

Adica: despre planuri auzim de ani si ani. PLANURI. Nimic concret. Bun. Au inceput sa construiasca pasaje supraterane, au facut si ultima farama de traffic praf!!!. Asta e. Intelegem, suferim, strangem din dinti, ne-am dezvoltat abilitati napoleonice de a face multiple lucruri in timp ce stam in traffic…toate cu speranta ca intr-o zi vom putea merge pe strazi relativ decent (atat ca soferi cat si ca pietoni!). Asa a fost in toate orasele, capitalele, metropolele etc.
Altceva: au tras niste parcari pe marginea drumului (cel putin in Drumul Taberei) ca sa poata toate rablele obosite si nefolosite de ani sa stea frumos si legal in parcare...in timp ce eu, care platesc taxe, roviniete si alte prostii imi parchez masina….unde credeti!? Pe trotuar!!! De ce? Pentru ca nu am loc! Vin seara acasa si dau Deci ce s-a rezolvat?? Nimic.

Ma uit cu groaza cum dupa Marea Catastrofa a Zapezii din ianuarie…Drumurile din bucuresti au ramas ca lovite de varicela! Pline de gropi! Piata Charles de Gaulle si Soseaua Nordului sunt primele care imi vin in minte! Dar mai sunt si altele…pentru ca imi aduc foarte clar aminte ca mi-am imbogatit limbajul obscene la adresa rudelor de gradul intai ale primarilor, drumarilor etc in ultma luna! DAR…in momentele de calm si pace imi incolteste un alt gand si imagine apoteotica: Asfaltarea! Runda 2..3…n…ca nicinu mai stiu de cand asfalteaza in fiecare an…aceleasi si aceleas strazi!

Pana acum ce ati facut??? Planuri …planuri…Ne-am saturat cu totii de planuri!!! Ne-am saturat de lucrari de asfaltare sisifice! Cu cat se taraganeaza mai mult cu atat va fi mai greu, mai multi oameni, mai multe masini, mai multa creativitate la injuraturi!

Asa ca nu ne mai luati de fraieri!

"timpul vostru s-a scurs"! NEXT!

Iubesc Bucurestiul!!!

Daaaa! Chiar iubesc Bucurestiul! Cum ar putea cineva sa nu-l iubesca??? Este atat de fascinant, plin de surprize si posibilitati de petrecere a timpului liber!
Eu sunt nascuta si crescuta in Bucuresti si fac parte din acea specie pe care eu o numesc “bucuresteni pur-sange”. Asadar am Bucurestiul in vene! Sunt o veritabila asfaltista (cum spune tata!). Nu cred ca m-as simti bine nicaieri altundeva decat in Bucuresti!
O prietena a mea m-a intrebat azi de ce nu am plecat in week-end la munte (aveam 2 posibilitati). Dar..de ce as pleca? Cum sa ratez ocazia unei plimbari de dupa-amiaza prin Plaza, km 0 al modei? Cum sa nu imi las ochii sa se bucure de ultimele trenduri in moda sau accesorii? Cum sa nu ma minunez in fata splendorilor feminine si masculine care isi etaleaza ultimele accesorii (de moda, masini, parteneri etc) prin mall? Siiiii…sa nu uitam de reduceri! Reducerile oameni buni!!! “Cum? Nu ai ajuns la Mall?? Draga, dar sunt reduceri!” Satisfactia suprema a lunii ianuarie! Cand mai ai ocazia sa vezi Diverta atat de plina de barbati (numai barbati erau pe canapelele alea) care citesc in asteptarea consoartelor, prietenelor etc in timp ce acestea isi intaresc bicepsii carand nenumarate plase, plasute, pungi, pungute etc.
Mie nu imi place Bucurestiul cand ninge! Pare atat de pur si imaculat! Mie imi place cand zapada incepe sa se topeasca si totul devine c si cand ar fi glazurat cu ciocolata! Ia ganditi-va…cum sa nu ma bucur de clipocitul apei dintr-o balta tulbure, vadit deranjata de talpa bocancilor mei (culmea! de munte!)? Ador stropii de noroi de pe blugi, pantaloni sau geaca…asta imi da ocazia sa testez validitatea reclamelor la detergent si sa confirm puterea lui Tide (sic)! ;)
O alta chestie care imi place la Bucuresti este adrenalina! Daaaa…nivelul adrenalinei pe care il simt crescand de fiecare data cand caut loc de parcare! Ma simt asa…ca un cautator de comori! Ce poate si mai misto de atat!? Ba chiar azi m-am simtit norocoasa. Am gasit loc de parcare in fata blocului! (cred ca am facut ceva bun in viata asta de m-a binecuvantat Dumnezeu asa!) Bine…nu chiar in fata blocului meu, in fata blocului vecin dar oricum nu a trebuit sa iau troleul o statie!
Si atunci ma intreb: de ce mi-as chinui eu plamanii, de ce i-as supune la tortura aerului curat de munte, cand ei se delecteaza zilnic cu mirosul dur-dulceag al tzevii de esapament, al asfaltului jilav si al prafului? Cum as putea eu sa imi supun urechile la chinul suprem al sunetului chitarii riscand traume ireparabile, cand sunetul traficului imi este atat de familiar…iar daca am onoarea sa aud si o alarma sunand la nesfarsit pot sa ma declar in paradis! Oricum sunt deprimata ca vecinii mei nu sunt fani manele! Ce fel de viata duc oamenii astia!?
De ce as risca sa imi stric ochii privind zapada alba care reflecta atat de puternic lumina cand ochii mei au fost, de cand ma stiu obisnuiti cu culoarea cenusie-maronie terna a orasului meu drag, pe timp de iarna?
Si ma intreb cum I-o fi trecut prin cap prietenei mele ca eu as fi putut sa ma aventurez, sa imi expun viata la un asemenea risc al urcarii pe munte timp de o ora, cand eu scot limba de un cot atunci cand urc 3 etaje si cand amintesc de rude si arbori genealogici atunci cand nu merg scarile rulante la Mall? Telecabina? Neah! Lift! Daca nu exista lift pana la Postavaru…nu ma prindeti pe acolo! Snowboard??? Are volan? Schimbator de viteze? Frana? Nuuuu??? Atunci nu-i de mine!
Un alt lucru care imi place la Bucuresti (mai ales in zilele astea, pe vremea dezghetului) este familiaritatea dintre soferi si pietoni. Toata lumea pare sa se cunoasca …mai ales pe linie materna! Schimbul acesta de replici de dragoste, mai ales la adresa mamei ma umple de satisfactie si multumire! Se vede cat de colo ca noi bucurestenii suntem foarte iubitori si apreciem mai ales mamele si maternitatea in general. Pe alocuri mai invocam si mortii…
Nu nu …n-as putea sa parasesc dragul meu Bucuresti nici macar pentru un week-end!

PS: Acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare! Stiu ca terebuia spus la inceput, dar atunci se pierdea tot farmecul! Eu vad intotdeauna parte buna a paharului…:)

Later edit: In plus, Bucurestiul este pentru mine intotdeauna o sursa de inspiratie!