vineri, 14 august 2009

Concediu - Partea I - Aventuri, "offroad" si 1500 de km

Acum ca sunt la 2 mai am gasit inspiratia si timpul necesar pentru a povesti aventurile din prima parte a concediului de anul asta!

Ca niciodata anul asta concediul a fost unul complet dezorganizat! Nu stiam exact unde mergem si ce urmeaza sa facem. Stiam numai ca 2 zile erau alocate traseului de pe Valea Carsului (muntii Aninei). Apoi o parte din gasca era pentru Fagaras altii pentru Valea Cernei (asa numitul "drum al lui Basescu" 66A).

Parca nimic nu a fost convergent: cumparaturile si ultimele detalii le-am pus la punct la Metro sambata seara - ora 22 - 23.30. De acolo baietii si-au luat si barcile necesare traversarii cheilor. Duminica ne propusesem sa plecam 8 oameni (transa 1) din Bucuresti cat mai devreme - am plecat la ora 13 (foarte tarziu pentru lungul drum pe care urma sa-l facem + cautat loc de cort intr-un loc a carei geografie nu o cunoasteam). Trebuia sa mai facem ceva cumparaturi de chestii comestibile din piata inaintea plecarii...am zis ca ne-ar lua prea mult timp deci le facem pe drum. Am omis ca era duminica!

Am parcurs autostrada 1 in limitele legalitatii pentru ca aveam masina in rodaj si nu puteam depasi 130 km/h. Am plecat cu ea curata, cu 200 km pe bord, luata miercuri. Am revenit in Bucuresti, vineri, cu ea plina de noroi si 1500 km parcursi! Oricum...pot spune ca Megane 3 rulz si pe macadam, pietris, noroi, pante abrupte, drumuri forestiere...si pe asfalt!

Am ajuns in Craiova undeva in jurul orei 15 cu gandul de a ne opri la piata pentru a mai face cumparaturile restante. Gresita miscare! In piata centrala - teoretic cea mai mare din Craiova - nu numai ca batea vantul...dar cred ca si dupa bomba tot misca ceva mai multa lume decat atunci. Am reusit sa luam niste rosii si un sac de cartofi prin bunavointa unei batranici care a dat dovada de mai mult spirit de afaceri decat multi pe care i-am intalnit de-a lungul timpului. Contrar bunelor intentii ale femeii se pare ca pe cei 3 oameni care mai misunau inca pe la tarabele din piata faptul ca noi eram cu o gramada de bani in mana dornici sa cumparam o multime de chestii (pe care ei le aveau si noi eram dispusi sa nu ne uitam la pret pentru ca erau chestii cat de cat vitale - trebuiau doar sa isi miste 2 minute fundurile lenese) i-a enervat la culme pentru ca au strigat la paznicul pietei sa incuie usa ca sa nu mai intre si altii! E drept ca sa mai faci ceva vanzare la care nu te asteptai, la o ora la care probabil putin probabil mai existau si alti temerari dezorganizati ca noi e deranjant dom'ne! Niste lenesi! Oportunitati? Criza?! Da' de unde!

A urmat apoi drumul Strehaia - Drobeta Turnu Severin si dincolo de Drobeta. Desi este spectaculos pe malul Dunarii, drumul este infiorator de prost. Si se lucreaza la el! Deci semafoare, cozi, tampiti care depasesc coloana...si bineinteles un prost care a declansat un accident in lant terminat in fundul masinii noastre. Da! Aia noua. Noroc ca a fost suficient de usor cat sa nu lase semne vizibile!

Aglomeratia specifica apropierii de o granita - multe tiruri. Rabdare si tutun...

Am trecut si de asta, am mers mai departe. De la Bozovici de unde am facut dreapta drumul a fost minunat! Neaglomerat (ma rog, noi eram 3 masini!), asfalt bun, peisaj super!

Apoi am ajuns la Anina - pe la ora 19. Am intrat inspre parcul Cheile Carasului, ne-am reunit cu niste prieteni veniti din Tarnaveni (4 masini) si am inceput sa cautam loc de cort spre Cantonul Naves (sau pe drumul spre canton). In ideea in care vroiam sa facem Cheile Carasului a doua zi. Ei bine dupa 2 ore de balaurit aiurea prin padure, harsait masina pe un "drum" infiorator (recomandabil doar ptr 4x4), prin bezna si boscheti, negasind nici macar ceva care ar fi putut fi aproape de un loc de cort (padure pe dreapta, padure pe stanga) ne-am reintors la locul pe care il stiam de anul trecut: mai sus de Valiug pe valea Birzavei (la coada Lacului 3 Ape - Statiunea Crivaia, cu gandul ca a doua zi vom identifica locul de cort cautat mai aproape de intrarea in traseul pe care ni-l propusesem anul asta: Cheile Carsului cu barca pneumatica.

N-a fost sa fie. A doua zi am zacut, am gatit la ceaun (delicios), am gratarit, am dormit...ne-am facut planuri pentru a doua zi.

Ne-am impartit in 2 echipe...Temerarii si Chibzuitii. O tabara a plecat pe Caras sa-l exploreze cu barcile pneumatice, o parte a plecat pe cheile Garlistei. Eu am fost din gasca de Chibzuiti. Parte a traseului o facusem deja anul trecut si nu ma incanta ideea unei bai in apa rece!

Si Cheile Garlistei ne-au rezervat suficiente surprize si un peisaj minunat! Un traseu destul de lung - 4h, marcat destul de slabut, nu foarte greu insa cu cateva puncte impresionante. In muntii Aninei predomina un relief carstic, deci multe chei, stancoase, pesteri si alte formatiuni impresionante. Am gasit inclusiv ziduri de cetati si un fel de cazemate (nu am gasit informatii pe net dar se vedea ca erau ruine de constructii vechi) A fost o alegere buna, zic eu, mai ales ca atunci cand ne-a prins ploaia, am gasit un tunel in care sa ne adapostim si sa mancam. Bineinteles ca aventurile nu s-au terminat acolo...ne-am ratacit la iesirea din traseu spre Carasova dar tot raul spre bine: am vazut o caprioara, am mancat cele mai mari si mai dulci mure din viata mea, am mancat mere verzi dintr-o livada...ne-am plimbat cu o caruta trasa de un tractoras gratie bunavointei unor oameni care si-au facut mila de noi si ne-au luat ca sa scutim 4 km de mers pe jos pe sosea.

Spre seara am reunit gastile, si cum deja codul galben era in plina desfasurare (ploua des si abundent deci lemnele noastre erau fleasca), ne-am decis sa mancam "in oras" - mai exact la o pensiune aflata in apropiere - Pensiunea Klaus. Proasta idee si mare greseala. Aveam sa gasim acolo o pensiune de fite, plina de vedete TV, cu preturi exorbitante si atitudine de kko a chelnerilor. E adevarat...veneam de pe munte, din traseu. In bocanci, cu ceva noroi pe ei, in fasuri, cu bandane pe cap...dar aveam cei 7 ani de acasa si ceva studii superioare si post-universitare. Mustele din pahare si lipsa de respect a chelnerilor nu isi aveau locul: greseli de comanda, mancare facuta in doru-lelii...Pe scurt interes 0. Asa e cand nu te intereseaza ca 20 de oameni sunt multumiti atata timp cat ai vedete care iti calca pragul...iar pentru cei interesati o camera costa 50 de euro!

ziua urmatoare am strans tabara in ideea ca vom ajunge pe Valea Cernei sa campam. Nu! Nu s-a intamplat asta...e greu sa mobilizezi 20 de oameni sa se miste in ritm alert. La momentul asta gasca era aproape reunita: 20 de oameni - 7 masini si un motor! La Baile Herculane urma sa agatam si ultimul membru al echipei...iar o terasa a fost punctul terminus al experientei din acea seara! Ma rog...o pensiune aflata undeva in afara statiunii...70 ron/noapte camera, atitudine net diferita fata de cea descrisa mai sus. I-am trezit pe saracii oameni din somn...si tot au fost dispusi sa ne gazduiasca! Apa calda, mancarica excelenta a doua zi!

Baile Herculane - surprinzator de aglomerat! Nu am gasit cazare (asa cum intentionam) nu ca am fi fost putini...Pacat insa ca nu este o statiune ingrijita. Ok sunt hotelurile restaurate, insa atatea cladiri vechi, superbe ca arhitectura, sunt lasate in paragina, cu iarba care le creste prin ruine, copaci si fatade daramate. Regret foarte mult ca am ajuns in BH pe inserat si nu am mai apucat sa fac poze. Am vazut niste cladiri minunate acolo si ma durea sufletul ca nu e nimeni care sa se intereseze de ele si sa le restaureze.

Valea Cernei este un drum minunat! Doar ca trebuie facut cu o masina inalta - de preferat 4x4. Pe alocuri drumul e surpat sau sparturile sunt atat de inalte incat orice masina atinge pamantul. E un drum lung, prost semnalizat si nemarcat. Se merge oarecum la instinct. De doua ori era sa gresim drumul...noroc ca aveam inaintasul pe motor! Am iesit pe partea cealalta a Cheilor Cernisoarei, aproape de Lupeni, acolo unde se termina asfaltul inceput de Basescu. In zona nu e semnal, nici prea multi oameni deci pentru amatori, intrati cat mai devreme in "traseu" (nu la ora 14 ca noi de era sa ne prinda intunericul) si evitati perioadele ploioase. Altfel drumul merita din punct de vedere al peisajului (nici locur de cort nu prea sunt).

Vineri am pornit-o usor usor spre 2 Mai cu o oprire de lucru in Bucuresti. Ruta aleasa a fost Petrosani, Valea Jiului, Targu Jiu, Ramnicu- Valcea, Pitesti - Bucuresti - Constanta - 2 Mai. Am trecut 3 dintre cele mai importante ape curgatoare romanesti: Jiul, Oltul, Dunarea!

Una peste alta a fost un concediu frumos chiar asa aventuros cum a fost! Noroc cu saptamana la mare sa ne relaxam!

Las pozele sa vorbeasca!



























4 comentarii:

Shadow_Night spunea...

Cum se numeste pensiunea la care ati poposit in herculane?

wu2005 spunea...

iti recomand www.banatuldemunte.blogspot.com
iar daca doresti informatii mai multe despre zona Banatului Montan nu ezita sa ma contactezi, locuiesc in zona.

Cu stima,
Dragan Adrian

bergwege spunea...

Pot sa-ti dau si eu citeva informatii din zona Valea Cernei- Baile Herculane
www.carpati-valea-cernei.com
si respectiv un site comercial de data asta dar este un piunct de intilnire pentru toti care vin cu motoarele in zona.
www.pensiuneasoimul.8m.com
Daca este nevoie de informatiile mele ti le dau cu placere . Sint don Baile Herculane.

Ioana (Abe) spunea...

Multumesc pentru recomandari! Sunt utile si cu siguranta voi apela cand mai ajung prin zona.

bergwege poate ma ajuti tu cu numele pensiunii de la iesirea din herculane...chiar nu imi mai aduc aminte cum se chema! Era imediat langa camping...sau ma rog langa un loc unde se putea campa.