Unde sunt eroii din copilarie?

Cand eram mici fiecare din noi cred ca si-a dorit sa fie erou. Citeam benzi desenate cu tot felul de personaje pozitive si ne imaginam ca la un moment dat am putea fi si noi ca ei...sa-i invingem pe cei rai si sa ajutam oamenii buni, nevoiasi sau aflati la ananghie! Actiunile noastre erau menite sa se indrepte inspre a face ceva bun...Unde sunt acum, la maturitate, toti acesti eroi? Unde este ideea care statea la baza viselor de a fi eroi?

Cand jucam fotbal in spatele blocului toti vroiam sa fim Hagi...sa fim buni la fotbal la fel ca el...sa fim admirati, sa fim recunoscuti pentru ceva bun! Cand ne agatam de bara de batut covoare, toate fetele ne visam mici Nadia. Sa luam nota maxima, sa fim cele mai bune.

Aveam idoli, aveam eroi! Insa undeva de-a lungul vietii ceva s-a rupt si ma intreb unde s-a pierdut, acum cand suntem mari (poate nu pentru toti, dar pentru majoritatea din noi), dorinta/ambitia de a fi buni, mai buni, cei mai buni in ceea ce facem? De ce nu ne mai dorim sa facem ceva bun prin propriile forte si asteptam mereu si mereu instructiuni de la altii? De ce nu ne mai dorim sa intreprindem actiuni care sa fie orientate catre a face bine altora? De ce nu suntem in stare sa vedem finalitatea a ceea ce facem si impactul actiunilor noastre in viitor?

Unde de-a lungul vietii se rupe firul viselor in care ne vedem eroi? unde intervine indifernta si blazarea?

Nu mai stiu ce vor copiii de azi sa "se faca atunci cand vor fi mari"...dar stiu ca in copilarie, eu, prietenii si cred ca toti cei din generatia mea, ne doream sa fim doctori, invatatori, pompieri, aviatori sau politisti. Nu pentru bani ci pentru a putea face ceva remarcabil! Perspectivele se schimba odata cu varsta, pe undeva e normal sa se intample asa...dar poate am fi mai multumiti de noi insine si de actiunile noastre daca ne-am mai aminti pasiunea cu care ne doream in copilarie sa fim "Ceva cand vom fi mari"!

Sa facem lucruri remarcabile!

O melodie care mie imi place foarte mult...si ma ajuta sa imi pastrez directia! Sa fiu mereu ce imi doream sa fiu!

Enjoy!



Ombladon-Daca pozele ar vorbi
Asculta mai multe audio Muzica »

De ce imi place Euro 2008!?

S-a vorbit despre Euro si beneficiile sale inca de la inceputul anului! Fara sa conteze prea mult domeniul de activitate mai toata lumea si-a facut programul in concordanta cu Euro...mai ales ca este o editie speciala pentru noi romanii! Mai toti microbistii...inraiti sau nu, fani sau fanatici asteapta cu sufletul la gura meciurile nationalei. Si aceasta "nerabdare" este speculata si alimentata si cu ajutorul marketingului. Si uite ca unul din meciuri deja s-a dus. Am fost (aproape) toti in galben...si nu am fost dezamagiti! Eu personal nu am fost foarte mandra...pentru ca m-am saturat sa jucam la egalitate si sa ne multumim cu un joc slab dar in care macar nu am luat bataie, desi am jucat cu o echipa ce putea fi batuta! M-am saturat de mediocritate si suficienta! Vreau sa vad mai mult...mai ales dupa atatia ani de absenta!
Dar ce imi place mie la Euro este in primul atmosfera! Am vazut meciul intr-un bar in Regie cu o gasca de suporteri :) (evident) si romani si francezi. Fairplay si voie buna! S-a strigat! S-a incurajat! S-a aplaudat...mai ceva ca pe stadion! Energie, optimism, sperante! Mi-a placut enorm atmosfera! Si m-am mai bucurat de prezenta mare a romanilor pe stadion! Si mi-a placut si felul in care au sustinut echipa! Daca s-ar da un premiu pentru cea mai infocata galerie la meciurile din grupe as vrea sa castige Romania.
Mi-a mai placut atmosfera de pe strazi...inainte si dupa meci. Se stia deja ca luni de la ora 7 aproape toata lumea are program. Multa lume in galben, cu fulare, steaguri, palarii care mai de care mai pictati pe fata! Ce daca jucatorii nu ne vad!? Noi suntem cu sufletul langa ei! Unii si-au agatat steaguri si pe la ferestre si balcoane etc in semn de sustinere.
Orice ar zice cei mai carcotasi Euro e un motiv si o ocazie de socializare. O ocazie in care vrem sa simtim intr-adevar ca suntem romani, poate mai mult decat in alte situatii. Gandindu-ma rapid nu stiu ce alt fenomen (pasnic) ar putea genera o asemenea unitate intr-un timp atat de scurt intre romani! Chiar citeam un articol in care se spunea ca Euro este si un soi de "team-building" intre colegi! Asta din categoria "cum sa mai exploatam Euro"!
Un alt punct pozitiv este fluidizarea traficului. Pentru ca din motive profesionale nu am reusit sa ajung la locul de vizionare inainte de inceperea meciului, am avut norocul sa conduc in timpul acestuia. Superb! Bucurestiul gol in zi de saptamana la ora 7 jumate seara! Incredibil! Nici vara in perioada concediilor nu e asa! Nici macar in week-end! Am ajuns din Pantelimon in Regie in 20 - 25 de minute! Asta mi se pare cea mai eficienta metoda de fluidizare a traficului! Mai multe meciuri ale nationalei. Probabil ca cel mai bun moment de plecare din Bucuresti vineri va fi intre 7 si 9 seara! Mai ales ca va fi mai mult decat un meci de fotbal...vor fi si ceva orgolii implicate, gandindu-ma la relatia recenta dintre cele 2 tari! :)
Pana atunci sa cultivam unitatea intre romani generata de fotbal si...Hai Romania! Sa fim mandri!