Bun nu este echivalent cu mediocru!

Evident am ca sursa de inspiratie meciul lamentabil Romania – Feroe. Inicial un am vrut sa ma leg (iar!) de acest subiect insa o discutie intre colegi mi-a dat de gandit.

Fata de meciul Franta –Serbia, meciul nationalei noastre a prezentat interesul unei “miute” pe maidan. Nimic special, nimic spectaculos (poate doar actiunea adversarilor din ultimele minute de prelungire – se pare ca astrele iar erau cat pe ce sa se intoarca cu spatele la noi iar...s-or fi impiedicat intre timp si n-au mai apucat!).

Din declaratia lui Piturca reiese cum ca “a fost un meci frumos”...unde? N-am mai vazut un meci frumos al nationalei...cred ca de la meciul cu Italia de la Euro (cu toata ratarea lui Mutu)..si ala a fost asaaa... cu indulgenta! Poate declaratiile astea ar trebui sa le faca la vestiare, ca incurajare! Noi nu le mai credem! M-am uitat aseara la meci din greseala...si ma gandeam ca imi e dor de momentele in care ne adunam gasca mare, cu entuziasm si nerabdare sa vedem un meci frumos...acum suntem toti dezamagiti si lasam meciul sa ruleze pe fundal in timp ce desfasuram alte activitati! Ne-am cam pierdut increderea...si eu personal ridic din sprancene e fiecare data cand zice cineva “lasa mah ca noi suntem mai buni ca ei!” Zau!? Cum iti dai seama!? Dupa ce? In mod normal se apreciaza dupa rezultate....care rezultate? Corect! Ne-am calificat la Euro dupa nu stiu cati ani...10? daca nu ma insel...Este inr-adevar o reusita nu contest! Dar mai departe??? Unde e spectacolul? Unde e determinarea? Unde e placerea de a juca? Asta vreau sa vad! De ce la sarbi, turci, francezi etc se poate?

Cineva spunea zilele trecute ca “Generatia de Aur” a fotbalului a obtinut rezultatele pe care le-a obtinut pentru ca aveau timp sa se antreneze si nu isi petreceau timpul pe net, bloguri, baruri etc. O fi un sambure de adevar si in asta. Eu zic ca ne lipseste un conducator de joc. Cineva care sa inchege echipa, sa le dea forta si unitate!

Si cu toate astea “am obtinut o victorie”... Din punctul meu de vedere sunt dezamagita...a fost o victorie chinuita...Dar buna pentru “psihicul” echipei spune lumea. Judecand dupa aceste declaratii am senzatia ca avem o echipa de labili psihic. Vai! Am luat un gol in primele 15 minute am clacat psihic! Pana cand scuzele astea? Pana cand o sa dam vina pe vant, soare, lumina, ploaie, divinitate, zei, astre, ghinion, ziua de 13 etc? Pana cand o sa clacam psihic si timp de 80 de minute (mai mult sau mai putin depinde de meci) o sa vedem un joc de papusi de carpa cu picioarele legate? De ce nu se poate sa fie o atitudine de gen “ am luat un gol! Nu-i nimic! Mai avem atata sa le aratam ca suntem mai buni ca ei, sa le aratam ca ne place ce facem, ca jucam pentru tara si moralul ei, pentru romani, pentru toti cei care au incredere in noi de fiecare data !” ...si nu doar pentru bani! Pana la urma increderea unui popor in el insusi este determinata si de rezultatele sportive (printre altele), iar fotbalul pentru noi a ajuns un simbol national. Sportul reprezinta unul dintre cei mai buni ambasadori in lume si promotor al imaginii si respectului de sine al unei natiuni.

Nu neg nici faptul ca este o munca grea...dificila! Dar oare in “softskills-urile” unui fotbalist nu intra si “determinare”, “putere de lupta”?

Ma gandeam ca mi-e groaza de meciul cu Serbia...un coleg a spus ca suntem mai buni...Oare? Astept cu mare placere sa fiu contrazisa de realitate!