Exotisme citadine - episodul 2

Pentru ca n-am avut de lucru, ieri ma decid spontan sa dau o fuga pana la Unirea cu o treaba pe care o amanam de ceva vreme. Ma uit la ceas: 5 30...pana ma mai invart pana ma mai sucesc se face 6. Imi trece pin cap gandul ca daca plecam atunci cu masina spre Unirii ajungeam a doua zi. Cum nici cu benzina nu stateam stralucit, imi vine mie gandul exotic de a lasa masina la Eroilor si a ma deplasa "underground". Bun! Parchez masina, cobor la metrou, achizitionez una bucata cartela de metrou, cobor pe peron, norocul meu metroul tocmai venise...in nici 10 minute cred ca am fost la Unirii. Poate nu 10 minute dar oricum pret de 2-3 melodii pe iPod. Cobor din metrou la Piata Unirii 1 , ma indrept ca o floricica in lumea mea alimentata de coloana sonora de pe iPod, catre pasajul ce trebuia sa ma scoata la magazin, ocolesc scara rulanta arhiplina (nu de alta dar mai fac si io miscare) fac stanga inspre pasaj si...stupoare! O mare de oameni! O masa amorfa de oameni! Nu se inainta! Se statea! Am fost prinsa fara drept de apel in acea masa de oameni. In care am stat tot atat ca in metrou. Intr-un final ajung la capatul pasajului, ma strecor rapid afara la suprafata....aeeeer!!! Termin treaba la Unirea, mai casc ochii in drapta si in stanga, ca o demna fiica a Evei ca sunt, in ideea ca poate la ora 7 20 nu o mai fi asa nebunie. Initial ma gandisem sa trec pe deasupra si sa intru direct pe la Piata Unirii 1. Iar mi sa confirmat ca trebuie sa merg pe intuitie. Am coborat cu un nod in gat...si inevitabilul s-a produs! Aceeasi incalcitura de oameni...numai ca acum am luat-o in sens invers. Eram ca vitele la abator. Este foarte adevarat ca am trait o experienta inaltatoare a comuniunii si apropierii umane, o experienta aproape ezoterica, care m-a facut sa realizez adevarata materie din care este facuta fiinta umana! Si nu era nici un brad de aprins! Si nici nu se dadea nimic gratis! Sa mai zica cineva ca noi romanii nu suntem uniti! Ca Bucurestenii sunt reci! Ca nu suntem apropiati si ca nu ne iubim intre noi! Etc. Inca 10 minute de baie de multime! Cu spuma chiar! Am ajuns inapoi la Eroilor, m-am urcat in masina...simtindu-ma mult mai implinita din punct de vedere social. Indreptandu-ma spre casa, am nimerit intr-un ambuteiaj...de masini de data asta. Tot 10 minute mi-a luat sa urc dealul de la Academie...dar macar stateam jos, nu era nimeni langa mine pe o raza de 2 metri si aveam aer!
Indiferent ce facem, nu scapam de aglomeratii si ambuteiaje...pe strada, pe trotuare, la metrou, in statiile RATB.
Dar eu nu cred ca mai renunt asa usor la masina! Asta e!