Iubesc Bucurestiul!!!

Daaaa! Chiar iubesc Bucurestiul! Cum ar putea cineva sa nu-l iubesca??? Este atat de fascinant, plin de surprize si posibilitati de petrecere a timpului liber!
Eu sunt nascuta si crescuta in Bucuresti si fac parte din acea specie pe care eu o numesc “bucuresteni pur-sange”. Asadar am Bucurestiul in vene! Sunt o veritabila asfaltista (cum spune tata!). Nu cred ca m-as simti bine nicaieri altundeva decat in Bucuresti!
O prietena a mea m-a intrebat azi de ce nu am plecat in week-end la munte (aveam 2 posibilitati). Dar..de ce as pleca? Cum sa ratez ocazia unei plimbari de dupa-amiaza prin Plaza, km 0 al modei? Cum sa nu imi las ochii sa se bucure de ultimele trenduri in moda sau accesorii? Cum sa nu ma minunez in fata splendorilor feminine si masculine care isi etaleaza ultimele accesorii (de moda, masini, parteneri etc) prin mall? Siiiii…sa nu uitam de reduceri! Reducerile oameni buni!!! “Cum? Nu ai ajuns la Mall?? Draga, dar sunt reduceri!” Satisfactia suprema a lunii ianuarie! Cand mai ai ocazia sa vezi Diverta atat de plina de barbati (numai barbati erau pe canapelele alea) care citesc in asteptarea consoartelor, prietenelor etc in timp ce acestea isi intaresc bicepsii carand nenumarate plase, plasute, pungi, pungute etc.
Mie nu imi place Bucurestiul cand ninge! Pare atat de pur si imaculat! Mie imi place cand zapada incepe sa se topeasca si totul devine c si cand ar fi glazurat cu ciocolata! Ia ganditi-va…cum sa nu ma bucur de clipocitul apei dintr-o balta tulbure, vadit deranjata de talpa bocancilor mei (culmea! de munte!)? Ador stropii de noroi de pe blugi, pantaloni sau geaca…asta imi da ocazia sa testez validitatea reclamelor la detergent si sa confirm puterea lui Tide (sic)! ;)
O alta chestie care imi place la Bucuresti este adrenalina! Daaaa…nivelul adrenalinei pe care il simt crescand de fiecare data cand caut loc de parcare! Ma simt asa…ca un cautator de comori! Ce poate si mai misto de atat!? Ba chiar azi m-am simtit norocoasa. Am gasit loc de parcare in fata blocului! (cred ca am facut ceva bun in viata asta de m-a binecuvantat Dumnezeu asa!) Bine…nu chiar in fata blocului meu, in fata blocului vecin dar oricum nu a trebuit sa iau troleul o statie!
Si atunci ma intreb: de ce mi-as chinui eu plamanii, de ce i-as supune la tortura aerului curat de munte, cand ei se delecteaza zilnic cu mirosul dur-dulceag al tzevii de esapament, al asfaltului jilav si al prafului? Cum as putea eu sa imi supun urechile la chinul suprem al sunetului chitarii riscand traume ireparabile, cand sunetul traficului imi este atat de familiar…iar daca am onoarea sa aud si o alarma sunand la nesfarsit pot sa ma declar in paradis! Oricum sunt deprimata ca vecinii mei nu sunt fani manele! Ce fel de viata duc oamenii astia!?
De ce as risca sa imi stric ochii privind zapada alba care reflecta atat de puternic lumina cand ochii mei au fost, de cand ma stiu obisnuiti cu culoarea cenusie-maronie terna a orasului meu drag, pe timp de iarna?
Si ma intreb cum I-o fi trecut prin cap prietenei mele ca eu as fi putut sa ma aventurez, sa imi expun viata la un asemenea risc al urcarii pe munte timp de o ora, cand eu scot limba de un cot atunci cand urc 3 etaje si cand amintesc de rude si arbori genealogici atunci cand nu merg scarile rulante la Mall? Telecabina? Neah! Lift! Daca nu exista lift pana la Postavaru…nu ma prindeti pe acolo! Snowboard??? Are volan? Schimbator de viteze? Frana? Nuuuu??? Atunci nu-i de mine!
Un alt lucru care imi place la Bucuresti (mai ales in zilele astea, pe vremea dezghetului) este familiaritatea dintre soferi si pietoni. Toata lumea pare sa se cunoasca …mai ales pe linie materna! Schimbul acesta de replici de dragoste, mai ales la adresa mamei ma umple de satisfactie si multumire! Se vede cat de colo ca noi bucurestenii suntem foarte iubitori si apreciem mai ales mamele si maternitatea in general. Pe alocuri mai invocam si mortii…
Nu nu …n-as putea sa parasesc dragul meu Bucuresti nici macar pentru un week-end!

PS: Acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare! Stiu ca terebuia spus la inceput, dar atunci se pierdea tot farmecul! Eu vad intotdeauna parte buna a paharului…:)

Later edit: In plus, Bucurestiul este pentru mine intotdeauna o sursa de inspiratie!