Autoportret!?

Am primit de la Florina provocarea (sau leapsa)de a-mi face Autoportretul. Ceea ce m-a facut sa zambesc a fost faptul ca s-a nimerit cumva cu discutia pe care am avut-o ieri cu Anca si Traian referitor la ce ne defineste pe noi ca oameni si daca putem sa sintetizam intr-o singura fraza ceea ce ne particularizeaza. M-a pus pe ganduri, pentru ca la momentul respectiv nu am stiut ce sa zic...insa am promis ca ma gandesc. Asta este si in legatura cu un subiect mai vechi ce imi da tarcoale si despre care vreau sa "vorbesc": brandingul personal. Poate acest Autoportret sa ma ajute.

Hai sa vedem in ce hal iese:

SUNT: "O particula in miscare browniana" - nu mai stiu de unde am scos aceasta fraza dar imi place si ma defineste destul de bine ca stare de spirit si fel de a fi: usor haotica si in miscare tot timpul, schimbatoare ( a nu se intelege instabila) si (fara legatura cu fraza) duala.

AS VREA: ca oamenii din jur sa zambeasca mai mult, sa nu mai fie atat de incruntati si preocupati de nimicuri fara valoare, sa nu mai creada in, si sa nu mai incurajeze TV-ul si ziarele de scandal si sa pretuiasca mai bine timpul(cred ca vreau cam multe)...A! Si sa reusesc sa ma dau ca lumea cu placa! Si sa ma dau cu parapanta...si...cred ca ajunge deocamdata!

PASTREZ: prietenii si oamenii valorosi in jurul meu. Ca obiecte, pastrez tot felul de nimicuri care au diverse valori sentimentale, simboluri si amintiri

MI-AS FI DORIT: Sa fiu mai sigura pe mine in anumite situatii, sa am o atitudine mai proactiva din cand in cand si sa fiu mai ambitioasa

NU IMI PLAC: (ohoo cate sunt de zis aici)In primul rand nu imi plac prietenii care dezamagesc si mint! Apoi snobii, mitocanii, cei care arunca gunoaie din masina pe drum, cei care nu respecta locurile de parcare, cei care lasa gunoaie in padure, pe munte si pe plaja, pe scurt oamenii fara respect fata de ceea ce este in jurul lor (adica: natura, oamenii, mediul, societatea, viitorul ).

MA TEM: de violenta si de prostie

AUD: destul de bine...dar cateodata si lucruri pe care nu as vrea sa le aud

IMI PARE RAU: cand nu pot ajuta oamenii, cand nu pot fi in toate locurile unde mi-as dori, cand nu am timp sa citesc

NU SUNT: (intotdeauna) punctuala (cateodata ajung si la timp sau mai devreme indiferent de ce zic carcotasii :) ) si in mod sigur nu sunt ordonata! (asta cred ca intra si la categoria "MI-AS DORI)

DANSEZ: De fiecare data cand am ocazia! Ador sa dansez! Si mai nou o fac si in cadru organizat (lunea si joia):)

CANT: tot timpul...fals ce e drept dar cant de fiecare data cand pot: in masina, la concerte, in cluburi...Era o vreme cand cantam si la chitara...dar, erau alte vremuri!

NICIODATA: nu spun niciodata!

RAR: plang, rar tin supararea mai mult de cateva ore...si din pacate tot mai rar citesc!

PLANG: rar

NU SUNT INTOTDEAUNA: Organizata! (si pentru cei care zambesc atunci cand citesc aceasta fraza...se mai intampla si exceptii :) )

NU IMI PLACE DE MINE: cand ma las intimidata si bagata "in corzi". Nu imi place de mine nici atunci cand sunt obosita si ma simt ca un zombie de epuizare.

SUNT CONFUZA: dimineata

AR TREBUI: sa ma odihnesc mai mult in unele perioade si sa imi prioritizez mai bine activitatile si sa citesc mai mult.

Cam asta a fost! Si acum e randul meu sa dau leapsa la Lavinia, Catalina, Ella, Onixa, Simona si la baieti...Coyote (pentru ca imi place cum scrie si cum se descrie), Nick si Stefan (care nu stiu daca vor accepta provocarea dar as fi curioasa sa vad ce au de zis).

Spor!

Later Edit: Nu se include la autoportret dar Vlad a zis-o asa frumos ca nu pot sa nu completez: sunt o "rascruce a personalitatii sinelui meu!" Frumos nu!?

Din pasiune sau obligatie...?

Cand am inceput sa scriu pe blog a fost materializarea unei pasiuni (si unii zic si talent) din copilarie. De cand eram mica mi-a placut sa ma exprim prin condei (acum mai folosesc si fotografiile pentru asta – pasiune …si lipsa de timp). Din pacate undea in clasa a 5-a am inceput sa fim nevoiti sa facem comentarii si gata cu imaginatia si creativitatea! In continuare imi place sa scriu…dar nu este intotdeauna usor. Mai ales ca, incet a devenit din pasiune – datorie, “job requirement” ! Ma cam invart in jurul scrisului!

O sa spuneti ca iti faci mai usor jobul atunci cand il faci din pasiune...Este adevarat! Dar aici intervine inspiratia si creativitatea! Nu prea pot fi inspirata si creativa fix la momentul X! Unii or putea … eu nu! Eu scriu ceea ce si cum simt. Si de aici apare frustrarea care m-a facut sa incep acest post!

O caracteristica a perioadei pe care o traversam este ca multa lume scrie! Pentru ca multa lume e suparata, trista, deprimata, frustrata! Nimeni nu scrie (sau foarte putini o fac) atunci cand e vesel si viata ii merge din plin! De ce ? Pentru ca e ocupat sa traiasca! In schimb cand lumea e suparata...se schimba povestea! Netul ofera multiple posibilitati de exprimare...a indignarilor! Si atunci lumea se apuca de scris! In definitiv cei mai cunoscuti scriitori si poeti au atins apogeul in perioade tulburi.

Incerc sa mai pun mana pe cate o carte! Sa citesc. Parca imi e sete cateodata de cuvintele tiparite in carti…de imaginile care se nasc in imaginatia mea, de lumile diferite in care patrund.

Am auzit zilele trecute la radio o stire care m-a intristat: Un sondaj recent releva faptul ca in prezent copiii aloca doar o jumatate de ora pentru citit! Ceea ce le ingreuneaza capacitatea de exprimare si creativitatea in scris.

Oare si in cazul meu nu tot lipsa cititului si timpul mare petrecut online, pe bloguri, twitter, messenger si discutiile trunchiate, scurtate si laconice imi afecteaza creativitatea si capacitatea de exprimare in scris?

Ma intreb apoi…cand va fi cazul, cum as putea sa imi feresc copilul sa nu devina un robot in ale exprimarii? Cum as putea sa ii inoculez dragostea si pasiunea pentru scris si citit? Oare pasiunea se mosteneste?

Dar astea sunt alte ganduri...pentru un alt post!

Sa ne "citim" cu bine!