Ma doare in cot (partea a 2a)

Buuuun...a fost un vin lung, datorat atat lipsei de net din ultimele zile din Austria cat si lipsei de timp (pentru a dracul din mine de ce sa stea el linistit: mi-am gasit tot felul de activitati de iarna: inima de Zapar deh!).

Inainte de a continua as vrea sa imi cer scuze in mod oficial daca se vor mai strecura cumva greseli de scriere: acum imi dau seama ce greu e sa scrii cu o singura mana! (voi face o lista cu acest subiect in episodul 4)

Sa continuam asadar cu impresiile medicale de pe meleaguri straine.

Verdictul a fost luxatie de cot!


Cu alte cuvinte a iesit un capat al cotului din locasul unde sta el in mod normal si deci a trebuit tras, impins si pus la loc. Inutil sa spun ca ma asteptam sa imi bage un lemn in dinti si sa inceapa sa traga de mine ca sa imi faca mana inapoi utilizabila. Mai ales ca usa de la sala de operatii in care m-au bagat arata ca o usa de seif, parand izolata fonic deci m-am gandit ca e precis asa ca sa nu se auda urletele dinauntru. Urmaream cu interes soborul de doctori vorbitori de limbi necunoscute si neintelese care se roiau in jurul meu si asteptam sa vad instrumentele de tortura. Este foarte ciudat sa fii intr-o tara unde nu cunosti limba pentru ca nu intelegeam nimic din ce spuneau oamenii aceia. La fata mea evident intrebatoare toata lumea zambea...ceea ce era "cozy" si imi dadea un sentiment mai de liniste. Adica nu parea nimic grav. Tot stand eu si asteptand sa mi se spuna ce avea sa urmeze, dat fiind ca vedeam tot felul de pregatiri, incepusem sa ma gandesc daca nu cumva e data de 13. Vestea primita a fost excelenta: "we will put you to sleep an fix your arm". Anestezie totala. Cat de bine a sunat asta!!! Pfoaa...la noi cred ca nu s-ar fi intamplat! Asadar au inceput pregatirile: perfuzie, tot felul de cabluri legate de mine, tensiunea luata din 5 in 5 minute...total conectata! Avem o gramada de cabluri si furtunase care ieseau din mine de parca imi pregateau un transplant. Senzatia cu masca de oxigen a fost deosebita, si de fapt aia a fost ceea ce m-a adormit pentru a dupa perfuzia cu anestezic toti doctorii stateau si se uitau la mine. Presupun ca asa ar fi trebuit de la inceput. Toata joaca a durat 10 minute. Timp in care m-au reparat, mi-au pus un frumos ghips, m-au descaltat, mi-au pus toate hainele intr-un sac si m-au mutat intr-un pat mobil. Cred ca am si visat in timpul anesteziei, cert e ca la trezire am fost perfect lucida pentru ca am vorbit direct in engleza: wateeer. Urmatoarea jumatate de ora mi-am petrecut-o la reanimare sau terapie intensiva sau cum s-o chema chestia aia unde te trimit dupa anestezie. Si mi-era o seteeeeee. Si asa ma incercau niste nervi cand ma uitam la ghips ma gandeam cat de mult am asteptat excursia asta si datul cu placa si cat de rau mi-am ratat-o (credeam eu la momentul acela). Eram si acolo conectata la tot felul de aparate si imi luau tensiunea automat din 10 in 10 min.

Partea proasta e ca nici macar nu mai pot spune "imi trece pana ma marit". :))

Dupa jumatate de ora, desi asa parea, nu au uitat de mine si m-au trasferat pe un hol la etaj unde am stat de vorba cu o asistenta care mi-a spus ca mai urmeaza o radiografie dupa care, daca iese ok, ma trimit acasa. M-a intrebat daca am cu ce sa ajung acasa si, cum Alex ma astepta jos, am zis ca da, ratand astfel sansa unei noi plimbari cu ambulanta.


Tot zacand pe acolo pe hol asteptand a doua radiografie, toti cei care treceau pe acolo ma salutau si imi zambeau frumos.

Aaaa, trebuie sa mentionez ca am facut reclama comunitatii de schiori hailaschi.ro eu fiind purtatoarea tricoului editie speciala, e drept nu tocmai in target, dar au fost vreo 2 doctori care m-au intrebat ce scrie.

Dupa ce m-am mai plimbat un pic cu patul, mi-au dat apa si cafea, l-au trimis si pe Alex sus - dupa ce ne-am plictisit separat la etaje diferite timp de 2 ore. Interesant este ca l-au ochit si pe el imediat si l-au "abordat": "Are you the husband of that woman?" :))

Aun venit si radiografiile, "alles ok" si drum bun! Nu inainte de a-mi spune sa ma prezint la control vineri, de a-mi da o reteta de calmante (nu a fost cazul) si de a-mi da o scutire pentru a-mi lua inapoi banii pe skipass. N-a fost cazul :) Nu m-a durut in cot chiar atat de tare, desi m-a durut la propriu.

Ajunsi inapoi in campusul Snowexplosion am zis sa ne relaxam dipa o zi obositoare la schi: drept pentru care a urmat sauna si piscina. Greu e cu o mana in ghips dar m-am descurcat numai cu stat in apa, fara inot.


Dupa cum bine observa Claudiu si se poate vedea si in poza, am facut un braaand foarte tare...deci ma ocup de branding chiar si in vacanta!:))

Mai exista si un episoadele 3 (controlul) si 4 (experiente "one hand") la aceasta istorie...pe care le voi relata in curand. :)