Dimensiunea ratarii...

Rasfoind blogurile de azi am dat peste un post interesant "Suntem o generatie de ratati?"
http://deceblog.net/2008/05/generatia-ratatilor.html/

Subscriu in mare la ceea ce scrie acolo - mai ales ca a venit cumva ca un raspuns la o intrebare ce ma macina azi "De ce am lasat siguranta unui salariu lunar pentru nesiguranta profitului firmei proprii!?" Interesante sunt si comentariile!

Desi am terminat facultatea dupa 2000 nu sunt o ratata! La fel ca multi altii incerc sa supravietuiesc si sa inot contra curentului/sistemului care se incapataneaza sa nu sprijine tinerii antreprenori care pornesc de la zero - doar cu mintea si entuziasmul! Poate nu reusesc anul asta sa imi iau masina...dar macar nu uit sa rad, sa admir un varf de munte sau un apus de soare, nu imi uit familia si prietenii! Vreau sa ma doara burta de ras, de prea multa bere bauta pe plaja in Vama decat de cafea si stres. Vreau sa imi iasa fire de par alb datorita copiilor pe care ii voi avea, nu din cauza rapoartelor si procedurilor. Vreau sa se uite lumea la mine si sa imi spuna "Hai sa discutam!" nu "Nu discut cu tine ca nu ai haine de firma".