Immm….aroma cozonacilor! Mirosul de verdeata proaspat tocata! Drobul aburind tocmai scos din cuptor! Degetele colorate in diverse culori de la vopseaua care mai mult se imprima pe maini decat pe oua! Stufatul de miel! Masa vesela, plina de culori si farfurii si castroane, toata lumea robotind si alergand in jurul mesei...Rasete, flori si voie buna! Gusturi si arome care mai de care mai savuroase! Astea sunt coordonatele Pastelui pentru mine! Asta imi vine in minte atunci cand ma gandesc ca se apropie Pastele.
Parca simt gustul oualelor fierte mancate cu mustar si ceapa verde, parca vad ca iar ma enervez ca nu gasesec oua albe pe care sa iasa frumos culorile; si daca gasesc au coaja mai subtire si din 30 de oua sigur 10 sunt rebuturi pentru ca se crapa la fiert. Si tocmai cand ma specializez in culori care mai de care mai stralucitoare se termina oualele si tre sa imi inchei manifestarile artistice. Urmeaza apoi ambitia de a ave cel mai tare ou. Concursul...bosumflarile etc. Toate astea au farmecul lor...pentru care nu as putea sa imi petrec Pastele altundeva decat in tara!
Imi mai place in ajun de Paste sa merg in piata. De fapt asta e un sentiment pe care il am in general primavara cand piata e atat de vie, de colorata, de bogata si de proaspata! Salata, ridichi, castraveti, ceapa si usturoi verde, patrunjel proaspat...immm! Si acum simt ca imi lasa gura apa dupa o salata imensa! Apoi loboda, stevie, leurda – si alte ierburi si verzituri pline de viata!
Tot de Paste revine nebunia cu cadourile. Poate mai putin decat de Craciun, insa si Iepurasul isi revendica o bucata destul de importanta din buzunarele, portofelele si cardurile noastre. De Paste exista obiceiul (mai mult sau mai putin traditie...poate mai mult o zicala) sa ne innoim. Nu vad cine ar protesta impotriva acestui frumos obicei. Cu siguranta nu comerciantii. Fie ca ne luam haine noi...si asemeni naturii ne infatisam la masa de Paste frumosi si ferchezuiti, fie ca ne innoim casa (bagati o vizita pe www.kumparaturi.ro ca au niste produse si o oferta interesante), fie ca luam cadouri celor dragi – de la ciocolata la automobil (cu conditia sa fie rotunjor si rosu) important este sa mai cheltuim niste bani! Este o perioada...asemeni Craciunului in care nu sesizam ca dam bani cu galeata! Conteaza bucuria de pe fetele celorlalti, mandria si satisfactia personala de a avea ceva nou. Shopping placut!
Asadar, va doresc sa va bucurati de Paste, de familie si prieteni, de vacanta, sa primiti Lumina – fiecare asa cum isi doreste, cum simte si cum poate!
marți, 22 aprilie 2008
vineri, 18 aprilie 2008
Dilema: team-building vs “team-drinking”
Am citit zilele trecute un articol referitor la “ultimul racnet” in ceea ce priveste bonusurile si recompenselor acordate angajatilor. Ce mai pot face angajatorii ca sa le multumeasca angajatilor pentru “contributia” la succes, realizari ..bla bla astfel incat sa se simta bine in companie si sa nu le treaca prin cap sa plece! Nu va ganditi cumva la respectarea lor ca oameni, la respectarea cunostintelor si abilitatilor, incurajarea initiativei, atributii conforme cu experienta, cunostintele si/sau potentialul, incurajarea asumarii responsabilitatii, bonusuri in bani, procente – relevante! etc. Nu! In schimb citesc cu surprindere ideea unei doamne dintr-o companie de recrutare care spunea ca “team-building-ul” va fi din ce in ce mai folosit ca factor de recompensare. Bun...oferirea de excursii este foarte ok. Este o recompensa frumoasa si placuta...e bine sa iti mai trimiti oamenii sa se relaxeze (cu conditia sa si tii minte chestia asta si sa nu ii suni din 5 in 5 minute). Dar “team-buildingul”??? Oportunitatile de team-building ca si factor de recompensa? Hai sa fim seriosi!!! Ori nu am inteles eu niciodata ce inseamna cu adevarat un team-building ori termenul a fost atat de diluat incat nu mai are intelesul si sensul initial. Sau lumea habar nu are despre ce vorbeste.
Cum poti sa zici ca un team-bulding este o recompensa? Un team-building vine ca o solutie, ca o tehnica de rezolvare a unor probleme interne. Este conceput cu un anumit scop: fie sa rezolve diferite probleme intervenite in comunicarea din cadrul companiei, echipei etc., fie sa ajute oamenii sa se cunoasca intre ei (in cazul unei fuziuni sau a unei preluari de companie), fie sa imbunatateasca colaborarea in echipa (in definitiv asta inseamna “team building” – construirea echipei) si sa faciliteze comunicarea acolo unde au fost sesizate dificultati sau bariere, sa ajute la implementarea si comunicarea valorilor companiei in randul angajatilor. Organizarea unui team-building implica o analiza a anumitor “nevoi”, identificarea anumitor probleme care pot fi remediate printr-o asemenea manifestare. Apoi stabilirea unor obiective. Activitatile din timpul team-buildingului trebuie facute cu cap si trebuie sa duca sau sa ajute la atingerea obiectivelor propuse. In urma unui team-building trebuie facut un follow-up prin care sa se evidentieze atingerea (sau nu) a obiectivelor propuse. Asta este parerea meu despre un team-building real, in adevaratul sens al cuvantului! Nu bonus, nu recompensa!
Un alt aspect foarte important al unui team-building adevarat este ca angajatii sa inteleaga si sa accepte ideea si conceptul. Sa stie ce cauta acolo, ce trebuie sa faca, de ce si cum ii va ajuta in viitor! Nu trebuie sa fie o obligatie sau o corvoada! Trebuie sa isi doreasca sa participe, sa aplice si sa isi insuseasca rezultatele actiunii.
Orice altceva nu este decat ... o excursie platita de firma, in care managementul isi trimite angajatii, chipurile “sa socializeze” dupa un program pre-stabilit (ca sa fie siguri ca stau toti la un loc si nu se despart unii hais si unii cea) si care, in conceptia angajatilor nu este decat o alta “sarcina” de servici, care mai mananca un pic din timpul (si asa putin) pe care ar trebui sa-l petreaca alaturi de familie.
Si vina nu este (neaparat) a organizatorilor de team-buildinguri, adica a firmelor specializate in astfel de evenimente (care, fie vorba intre noi, au cam rasarit peste tot de te miri unde). Eventuala lor vina consta numai in faptul ca nu isi propun sa educe managementul care solicita o astfel de manifestare. Ca accepta sa fie considerati un soi de agentii de turism, eventual cu o echipa de oameni mai nebuni, interesati si pasionati de sporturi extreme si cu ceva cunostinte in randul salvamontistilor. E pacat de ei, pentru ca pot veni cu niste idei exceptionale. Si am auzit o multime de astfel de idei. Dar pana la urma “clientul nostru stapanul nostru” si degeaba se duce compania organizatoare de team-buildinguri cu un super concept, daca managementul vrea de fapt “o bauta si un gratar la munte, eventual si un tur cu ATV-ul; sa se simta oamenii bine”. Corect! Este o metoda de recompensare – dar nu este un team-building! Este ceea ce se cheama mai nou “team-drinking”.
Vina este in mare masura a managerilor. Care nu inteleg acest termen. Care nu isi dau interesul suficient si care considera ca e “trendy” sa isi trimita angajatii la “team-building” – ca se poarta! Uite asa termenul a fost degradat, ciuntit si falsificat!
E ok pentru angajati sau echipa sa socializeze. E ok sa fie apropiati si sa se inteleaga, sa se distreze impreuna – nu de alta dar stau cam peste 8 ore impreuna in fiecare zi. Dar trebuie avut grija sa nu devina “o alta obligatie de serviciu” !
Pana una alta..."team" -ul ca "team"-ul....da' "drinking"-ul sa traiasca!
Cum poti sa zici ca un team-bulding este o recompensa? Un team-building vine ca o solutie, ca o tehnica de rezolvare a unor probleme interne. Este conceput cu un anumit scop: fie sa rezolve diferite probleme intervenite in comunicarea din cadrul companiei, echipei etc., fie sa ajute oamenii sa se cunoasca intre ei (in cazul unei fuziuni sau a unei preluari de companie), fie sa imbunatateasca colaborarea in echipa (in definitiv asta inseamna “team building” – construirea echipei) si sa faciliteze comunicarea acolo unde au fost sesizate dificultati sau bariere, sa ajute la implementarea si comunicarea valorilor companiei in randul angajatilor. Organizarea unui team-building implica o analiza a anumitor “nevoi”, identificarea anumitor probleme care pot fi remediate printr-o asemenea manifestare. Apoi stabilirea unor obiective. Activitatile din timpul team-buildingului trebuie facute cu cap si trebuie sa duca sau sa ajute la atingerea obiectivelor propuse. In urma unui team-building trebuie facut un follow-up prin care sa se evidentieze atingerea (sau nu) a obiectivelor propuse. Asta este parerea meu despre un team-building real, in adevaratul sens al cuvantului! Nu bonus, nu recompensa!
Un alt aspect foarte important al unui team-building adevarat este ca angajatii sa inteleaga si sa accepte ideea si conceptul. Sa stie ce cauta acolo, ce trebuie sa faca, de ce si cum ii va ajuta in viitor! Nu trebuie sa fie o obligatie sau o corvoada! Trebuie sa isi doreasca sa participe, sa aplice si sa isi insuseasca rezultatele actiunii.
Orice altceva nu este decat ... o excursie platita de firma, in care managementul isi trimite angajatii, chipurile “sa socializeze” dupa un program pre-stabilit (ca sa fie siguri ca stau toti la un loc si nu se despart unii hais si unii cea) si care, in conceptia angajatilor nu este decat o alta “sarcina” de servici, care mai mananca un pic din timpul (si asa putin) pe care ar trebui sa-l petreaca alaturi de familie.
Si vina nu este (neaparat) a organizatorilor de team-buildinguri, adica a firmelor specializate in astfel de evenimente (care, fie vorba intre noi, au cam rasarit peste tot de te miri unde). Eventuala lor vina consta numai in faptul ca nu isi propun sa educe managementul care solicita o astfel de manifestare. Ca accepta sa fie considerati un soi de agentii de turism, eventual cu o echipa de oameni mai nebuni, interesati si pasionati de sporturi extreme si cu ceva cunostinte in randul salvamontistilor. E pacat de ei, pentru ca pot veni cu niste idei exceptionale. Si am auzit o multime de astfel de idei. Dar pana la urma “clientul nostru stapanul nostru” si degeaba se duce compania organizatoare de team-buildinguri cu un super concept, daca managementul vrea de fapt “o bauta si un gratar la munte, eventual si un tur cu ATV-ul; sa se simta oamenii bine”. Corect! Este o metoda de recompensare – dar nu este un team-building! Este ceea ce se cheama mai nou “team-drinking”.
Vina este in mare masura a managerilor. Care nu inteleg acest termen. Care nu isi dau interesul suficient si care considera ca e “trendy” sa isi trimita angajatii la “team-building” – ca se poarta! Uite asa termenul a fost degradat, ciuntit si falsificat!
E ok pentru angajati sau echipa sa socializeze. E ok sa fie apropiati si sa se inteleaga, sa se distreze impreuna – nu de alta dar stau cam peste 8 ore impreuna in fiecare zi. Dar trebuie avut grija sa nu devina “o alta obligatie de serviciu” !
Pana una alta..."team" -ul ca "team"-ul....da' "drinking"-ul sa traiasca!
luni, 14 aprilie 2008
Lectia de istorie!
Am primit astazi un mail care mi s-a parut foarte interesant! In general nu reproduc articole scrise de altii dar asta mi s-a parut cu adevarat interesant si de interes general! Mai ales ca subscriu la informatiile si parereile dansului! E surprinzator ca vine cineva de la New York cu asemenea idei si noi care suntem aici nu stim cum sa ne ascundem mai tare si cum sa fugim peste granite, care incotro, uitand de unde am venit si cine suntem! E pacat ca nu putem intelege ca imaginea unei tari este creata de poporul care o locuieste! Si ca fiecare din noi putem contribui si construi la imaginea si la viitorul acestei tari...sa fie asa cum ar trebui! Sa ne reprezinte sufletul si valorile de romani! Nu neaparat pentru noi...dar pentru copiii nostri. Sa nu inghita si ei aceleasi dejectii informationale pe care le auzim pe canalele media in fiecare zi despre "Romani si Romania"
Poate asa ne mai trezim si noi ca popor!
""Dr. Napoleon Savescu,Fondator & Presedinte al "Dacia Revival International Society of New York"
Noi, Romanii, stramosi ai tuturor popoarelor latine !
M-am intrebat de multe ori care este motorul schimbarilor pozitive intr-o societate si trebuie sa recunosc ca de cele mai multe ori sunt tinerii care refuza sa accepte un adevar relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legati de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce cauta un adevar absolut. Deci pe ei ii indemn sa-si intrebe profesorii de istorie si de limba romana:
Cat la suta din Dacia a fost cucerita de romani?
Si daca profesorul stie raspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se intindea de la vest la est, de la lacul Constanta-Elvetia de azi si pana dincolo de Nipru).
Urmeaza alta intrebare: Cati ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei ?
Si daca profesorul va raspunde : numai 164 de ani, atunci puteti merge la urmatoarea intrebare:
Soldatii "romani" chiar veneau de la Roma si chiar erau fluenti in limba latina ?
Aici le va fi si mai greu sa va raspunda, caci acei soldati "romani" vorbeau orice limba numai latina nu ! Cohortele aflate pe pamantul Daciei cuprindeau soldati din diferite parti ale imperiului roman, uneori foarte indepartate. Gasim Britani din Anglia de azi, Asturi si Lusitanieni din peninsula Iberica, Bosporeni din nordul Marii Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din partile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reti din partile Austriei si Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, pana si Numizi si Mauri din nordul Africii ( C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).
Si ultima intrebare: cum a fost posibil ca intr-un asa de scurt interval istoric TOATA populatia Daciei sa-si uite limba si sa invete o limba noua, limba latina , de la niste soldati "romani" care nici ei nu o vorbeau ?
Cand toate popoarele civilizate din lume initiaza, desfasoara si promoveaza valorile istorice care le indreptatesc sa fie mandre de inaintasii lor, gasim opinia unor astfel de "adevarati romani", care, nici mai mult, nici mai putin, spun despre formarea poporului daco-roman: "soldatii romani au adus femeile si fetele dace in paturile lor si asa s-au nascut generatii de copii, care invatau numai limba latina de la tatal lor, soldatul "roman"...Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug si de pe Nipru, acele sotii si fete de traco-geti si carpi, de la sute si sute de kilometrii departare ca sa fie "fecundate" de soldatii "romani"?
Dupa parerea stimabililor, femeile daco-gete erau si "usoare", ba chiar si mute, nefiind in stare sa-si transmita limba stramoseasca copiilor lor! Cit despre noi, urmasii lor, cum ne-am putea numi altfel decat "copii din flori" aparuti dintr-o aventura amoroasa a intregii populatii feminine dacico-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mandrie", asteptand aparitia "samburilor" noului popor si grabindu-se, intre timp, sa invete cit mai repede si mai bine noua limba, limba latina, cand de la sotii, cand de la fiicele lor (iubite ale soldatilor romani cuceritori) ba chiar si direct, de la soldatii romani navalitori ce le-au injosit caminele...
La Centrul Cultural Roman, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o alta somitate, de origine romana, prof.dr. in arheologie Ioan Pisso, ca dacii au invatat latina, de la romani, prin baile de la Sarmisegetusa lui Traian! De ce prin baile romane si de la niste soldati cam fara haine pe ei? Nu prea stiu ce a vrut sa spuna stimabilul profesor din Cluj despre barbatii daci, dar cred ca nici un roman, nici macar in joaca, nu are voie sa faca o astfel de afirmatie decat daca... de fapt tot dansii ne spun ca ne tragem din "doi barbati cu... "brate tari" !
Astfel de declaratii " istorice" te fac sa-ti doresti sa fii orice, numai roman nu !"Domnilor, Dacia a fost cotropita de romani in proportie de numai 14% si pentru o perioada istorica foarte scurta, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost calcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut ca intr-o asa de scurta perioada istorica, dacii sa fi invatat latina , fara ca pe 86% din teritoriul lor sa-i fi intilnit pe soldatii romani. Dar daca nu de la romani au invatat dacii latina , atunci de la cine? - se intreaba aceeasi demni urmasi ai lui Traian?
Herodot ne spune ca, cel mai numeros neam din lume, dupa indieni, erau tracii. Iar Dio Casius ne spune si el: "sa nu uitam ca Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian si Decebal au fost razboaie fraticide, iar Tracii au fost Daci". Faptul ca dacii vorbeau " latina vulgara", este "un secret" pe care nu-l stiu numai cei ce refuza sa-l stie.
"Cind sub Traian romanii au cucerit pe daci, la Sarmisegetuza n-au trebuit talmaci, afirma Densusanu si asta schimba totul. Deci, dacii si romanii vorbeau aceiasi limba !"
Daca astazi se considera ca 95% din cunostintele acumulate de omenire sunt obtinute in ultimii 50 de ani, sa vedem cum si notiunile noastre despre istoria poporului daco-roman pot evolua. Cind nu de mult s-a publicat teoria evolutiei speciei umane in functie de vechimea cromozomala, s-a ajuns la concluzia ca "prima femeie" a aparut in sud-estul Africii. Urmatorul pas urias a fost in nordul Egiptului, iar de aici, in Peninsula Balcanica.
Cind profesoara de arheologie lingvistica Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a inceput sa vorbeasca despre spatiul Carpato-Dunarean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a inceput sa existe, am fost placut surprins si m-am asteptat ca si istoricii nostri sa reactioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tacere.
Cind profesorii Leon E. Stover si Bruce Kraig in cartea "The Indo-European heritage", apruta la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jackson Boulevard, Chicago, Illinois 60606, vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europa a mileniului 5 i.d.H., care-si avea locul in centrul Romaniei de azi, sa nu fim mindri?
Cind studiile de arheologie moleculara ne indreptatesc sa ne situam pe primul plan in Europa ca vechime, nu-mi este usor sa le raspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent altii despre noi si nici macar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction) , pot determina originea materna a unor mumii vechi de sute si mii de ani. Teoria genoamelor situeaza spatiul carpato-dunarean ca fiind, nici mai mult nici mai putin decat, locul de unde a inceput Europa sa existe, locul unde acum 44.000 de ani sosisera primele 3 Eve si primul Adam...
Cand am scris "Epopeea Poporului Carpato-Dunarean" , si volumele "Noi nu sintem urmasii Romei", "In cautarea istoriei pierdute" si "Calatorie in Dacia - tara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetari, dar si pe cartea unei somitati in domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, professor la Universitatea din Oxford, Anglia, caruia I se publica, in anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, "The History of Civilization" , " The Aryans". El exploreaza intr-un mod fascinant originea si difuzarea limbilor in Europa preistorica. Intre paginile 176-177 publica si o harta aratind leaganul aryenilor in timpul primei lor aparitii: si minune mare, spatial Carpato-Dunrean este cel vizat !
Cand roata, plugul, jugul, caruta cu doua, trei si patru roti apar pentru prima data in lume pe teritoriul nostru, dacic, cand primul mesaj scris din istoria omenirii se gaseste tot pe teritoriul nostru, la Tartaria , cand primii fermieri din Europa sunt descrisi pe acelasi spatiu, intr-o perioada cind Anglia abia se separa de continent si din peninsula devenea insula - 6,500 i.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas, New York, 10020, Chronology), nu-ti vine a crede ca tocmai cei pentru care aduni aceste informatii formidabile despre poporul si spatiul pe care il ocupa tara noastra, te deceptioneza !
Nu de mult, la Primul Congres International de Dacologie, Bucuresti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor in istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronica daco-romaneasca, insumand 448 pagini, scrisa in limba romana arhaica, "latina vulgara", cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagina se aflau scrise circa 9-14 randuri. In text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezinta diferite scene laice si religioase. Directia scrierii este de la dreapta la stinga si textul se citeste de jos in sus. Descoperim ca in bisericele vechi, daco-romanesti, cultul ortodox se exercita in limba "latina vulgara", chiar pana in secolele XII-XIII, cand s-a trecut la oficierea cultului in limbile greaca si slavona.
Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Jurmantul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite in fata ostasilor vlahi inaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri. O cronica privind viata voievodului Vlad, care a condus Vlahia intre anii 1046-1091, Imnul victoriei vlahilor, condusi de Vlad asupra pecenegilor, insotit de note muzicale etc. Atunci se mira si se intreaba, pe buna dreptate, Domnul professor doctor in istorie Augustin Deac: "de ce institutele de specialitate ale Academiei Romane au ramas pasive la descoperirea si descifrarea acestui document istoric, scris in limba daco-romana, latina dunareana, intr-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult inaintea celui latin al romanilor ?"
Dar, dupa orientarea ideologica ce o au, cei sus amintiti ar fi preferat ca acest diamant sa nu se fi descoperit. Academia Romana ar fi trebuit sa organizeze o mare sesiune stiintifica cu caracter nu numai national, cat mai ales international. Dar si ei, la fel ca si "romanii adevarati", vajnicii urmasi ai lui Traian, vor sa arate omenirii ce inseamna sa fii umil si sa-ti dispretuiesti stramosii, trecutul si neamul...
Faptul ca NOI, Romanii, suntem stramosii tuturor popoarelor latine si nicidecum o ruda marginala a latinitatii, ar trebui sa ne faca sa ne mandrim si nicidecum sa cautam contra argumente, precum cei lipsiti de intelepciune care isi taie cu sarg craca de sub picioare...
Cu deosebita stima,
Dr. Napoleon Savescu,
Fondator & Presedinte al "Dacia Revival International Society of New York",
21-26 Broadway , New York 11106 , US , tel. (718) 932-1700 ,
http://www.dacia. org/ ""
Asta a fost prima lectie de istorie!
Va urma analiza importantei invatarii baladei "Miorita" in inocularea "spiritului mioritic" la poporul roman! Cu bonus: de ce e bine sa si gandim ceea ce ni se preda la scoala nu doar sa asimilam dobitoceste!
Poate asa ne mai trezim si noi ca popor!
""Dr. Napoleon Savescu,Fondator & Presedinte al "Dacia Revival International Society of New York"
Noi, Romanii, stramosi ai tuturor popoarelor latine !
M-am intrebat de multe ori care este motorul schimbarilor pozitive intr-o societate si trebuie sa recunosc ca de cele mai multe ori sunt tinerii care refuza sa accepte un adevar relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legati de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce cauta un adevar absolut. Deci pe ei ii indemn sa-si intrebe profesorii de istorie si de limba romana:
Cat la suta din Dacia a fost cucerita de romani?
Si daca profesorul stie raspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se intindea de la vest la est, de la lacul Constanta-Elvetia de azi si pana dincolo de Nipru).
Urmeaza alta intrebare: Cati ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei ?
Si daca profesorul va raspunde : numai 164 de ani, atunci puteti merge la urmatoarea intrebare:
Soldatii "romani" chiar veneau de la Roma si chiar erau fluenti in limba latina ?
Aici le va fi si mai greu sa va raspunda, caci acei soldati "romani" vorbeau orice limba numai latina nu ! Cohortele aflate pe pamantul Daciei cuprindeau soldati din diferite parti ale imperiului roman, uneori foarte indepartate. Gasim Britani din Anglia de azi, Asturi si Lusitanieni din peninsula Iberica, Bosporeni din nordul Marii Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din partile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reti din partile Austriei si Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, pana si Numizi si Mauri din nordul Africii ( C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).
Si ultima intrebare: cum a fost posibil ca intr-un asa de scurt interval istoric TOATA populatia Daciei sa-si uite limba si sa invete o limba noua, limba latina , de la niste soldati "romani" care nici ei nu o vorbeau ?
Cand toate popoarele civilizate din lume initiaza, desfasoara si promoveaza valorile istorice care le indreptatesc sa fie mandre de inaintasii lor, gasim opinia unor astfel de "adevarati romani", care, nici mai mult, nici mai putin, spun despre formarea poporului daco-roman: "soldatii romani au adus femeile si fetele dace in paturile lor si asa s-au nascut generatii de copii, care invatau numai limba latina de la tatal lor, soldatul "roman"...Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug si de pe Nipru, acele sotii si fete de traco-geti si carpi, de la sute si sute de kilometrii departare ca sa fie "fecundate" de soldatii "romani"?
Dupa parerea stimabililor, femeile daco-gete erau si "usoare", ba chiar si mute, nefiind in stare sa-si transmita limba stramoseasca copiilor lor! Cit despre noi, urmasii lor, cum ne-am putea numi altfel decat "copii din flori" aparuti dintr-o aventura amoroasa a intregii populatii feminine dacico-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mandrie", asteptand aparitia "samburilor" noului popor si grabindu-se, intre timp, sa invete cit mai repede si mai bine noua limba, limba latina, cand de la sotii, cand de la fiicele lor (iubite ale soldatilor romani cuceritori) ba chiar si direct, de la soldatii romani navalitori ce le-au injosit caminele...
La Centrul Cultural Roman, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o alta somitate, de origine romana, prof.dr. in arheologie Ioan Pisso, ca dacii au invatat latina, de la romani, prin baile de la Sarmisegetusa lui Traian! De ce prin baile romane si de la niste soldati cam fara haine pe ei? Nu prea stiu ce a vrut sa spuna stimabilul profesor din Cluj despre barbatii daci, dar cred ca nici un roman, nici macar in joaca, nu are voie sa faca o astfel de afirmatie decat daca... de fapt tot dansii ne spun ca ne tragem din "doi barbati cu... "brate tari" !
Astfel de declaratii " istorice" te fac sa-ti doresti sa fii orice, numai roman nu !"Domnilor, Dacia a fost cotropita de romani in proportie de numai 14% si pentru o perioada istorica foarte scurta, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost calcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut ca intr-o asa de scurta perioada istorica, dacii sa fi invatat latina , fara ca pe 86% din teritoriul lor sa-i fi intilnit pe soldatii romani. Dar daca nu de la romani au invatat dacii latina , atunci de la cine? - se intreaba aceeasi demni urmasi ai lui Traian?
Herodot ne spune ca, cel mai numeros neam din lume, dupa indieni, erau tracii. Iar Dio Casius ne spune si el: "sa nu uitam ca Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian si Decebal au fost razboaie fraticide, iar Tracii au fost Daci". Faptul ca dacii vorbeau " latina vulgara", este "un secret" pe care nu-l stiu numai cei ce refuza sa-l stie.
"Cind sub Traian romanii au cucerit pe daci, la Sarmisegetuza n-au trebuit talmaci, afirma Densusanu si asta schimba totul. Deci, dacii si romanii vorbeau aceiasi limba !"
Daca astazi se considera ca 95% din cunostintele acumulate de omenire sunt obtinute in ultimii 50 de ani, sa vedem cum si notiunile noastre despre istoria poporului daco-roman pot evolua. Cind nu de mult s-a publicat teoria evolutiei speciei umane in functie de vechimea cromozomala, s-a ajuns la concluzia ca "prima femeie" a aparut in sud-estul Africii. Urmatorul pas urias a fost in nordul Egiptului, iar de aici, in Peninsula Balcanica.
Cind profesoara de arheologie lingvistica Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a inceput sa vorbeasca despre spatiul Carpato-Dunarean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a inceput sa existe, am fost placut surprins si m-am asteptat ca si istoricii nostri sa reactioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tacere.
Cind profesorii Leon E. Stover si Bruce Kraig in cartea "The Indo-European heritage", apruta la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jackson Boulevard, Chicago, Illinois 60606, vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europa a mileniului 5 i.d.H., care-si avea locul in centrul Romaniei de azi, sa nu fim mindri?
Cind studiile de arheologie moleculara ne indreptatesc sa ne situam pe primul plan in Europa ca vechime, nu-mi este usor sa le raspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent altii despre noi si nici macar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction) , pot determina originea materna a unor mumii vechi de sute si mii de ani. Teoria genoamelor situeaza spatiul carpato-dunarean ca fiind, nici mai mult nici mai putin decat, locul de unde a inceput Europa sa existe, locul unde acum 44.000 de ani sosisera primele 3 Eve si primul Adam...
Cand am scris "Epopeea Poporului Carpato-Dunarean" , si volumele "Noi nu sintem urmasii Romei", "In cautarea istoriei pierdute" si "Calatorie in Dacia - tara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetari, dar si pe cartea unei somitati in domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, professor la Universitatea din Oxford, Anglia, caruia I se publica, in anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, "The History of Civilization" , " The Aryans". El exploreaza intr-un mod fascinant originea si difuzarea limbilor in Europa preistorica. Intre paginile 176-177 publica si o harta aratind leaganul aryenilor in timpul primei lor aparitii: si minune mare, spatial Carpato-Dunrean este cel vizat !
Cand roata, plugul, jugul, caruta cu doua, trei si patru roti apar pentru prima data in lume pe teritoriul nostru, dacic, cand primul mesaj scris din istoria omenirii se gaseste tot pe teritoriul nostru, la Tartaria , cand primii fermieri din Europa sunt descrisi pe acelasi spatiu, intr-o perioada cind Anglia abia se separa de continent si din peninsula devenea insula - 6,500 i.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas, New York, 10020, Chronology), nu-ti vine a crede ca tocmai cei pentru care aduni aceste informatii formidabile despre poporul si spatiul pe care il ocupa tara noastra, te deceptioneza !
Nu de mult, la Primul Congres International de Dacologie, Bucuresti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor in istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronica daco-romaneasca, insumand 448 pagini, scrisa in limba romana arhaica, "latina vulgara", cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagina se aflau scrise circa 9-14 randuri. In text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezinta diferite scene laice si religioase. Directia scrierii este de la dreapta la stinga si textul se citeste de jos in sus. Descoperim ca in bisericele vechi, daco-romanesti, cultul ortodox se exercita in limba "latina vulgara", chiar pana in secolele XII-XIII, cand s-a trecut la oficierea cultului in limbile greaca si slavona.
Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Jurmantul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite in fata ostasilor vlahi inaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri. O cronica privind viata voievodului Vlad, care a condus Vlahia intre anii 1046-1091, Imnul victoriei vlahilor, condusi de Vlad asupra pecenegilor, insotit de note muzicale etc. Atunci se mira si se intreaba, pe buna dreptate, Domnul professor doctor in istorie Augustin Deac: "de ce institutele de specialitate ale Academiei Romane au ramas pasive la descoperirea si descifrarea acestui document istoric, scris in limba daco-romana, latina dunareana, intr-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult inaintea celui latin al romanilor ?"
Dar, dupa orientarea ideologica ce o au, cei sus amintiti ar fi preferat ca acest diamant sa nu se fi descoperit. Academia Romana ar fi trebuit sa organizeze o mare sesiune stiintifica cu caracter nu numai national, cat mai ales international. Dar si ei, la fel ca si "romanii adevarati", vajnicii urmasi ai lui Traian, vor sa arate omenirii ce inseamna sa fii umil si sa-ti dispretuiesti stramosii, trecutul si neamul...
Faptul ca NOI, Romanii, suntem stramosii tuturor popoarelor latine si nicidecum o ruda marginala a latinitatii, ar trebui sa ne faca sa ne mandrim si nicidecum sa cautam contra argumente, precum cei lipsiti de intelepciune care isi taie cu sarg craca de sub picioare...
Cu deosebita stima,
Dr. Napoleon Savescu,
Fondator & Presedinte al "Dacia Revival International Society of New York",
21-26 Broadway , New York 11106 , US , tel. (718) 932-1700 ,
http://www.dacia. org/ ""
Asta a fost prima lectie de istorie!
Va urma analiza importantei invatarii baladei "Miorita" in inocularea "spiritului mioritic" la poporul roman! Cu bonus: de ce e bine sa si gandim ceea ce ni se preda la scoala nu doar sa asimilam dobitoceste!
joi, 10 aprilie 2008
In cautarea perfectiunii...
Din cand in cand, din curiozitate, ma mai plimb pe site-urile de joburi. E bine de stiut unde se mai situeaza piata muncii, cererea, oferta. Ca om de marketing ce sunt nu pot sa nu remarc forma, tipul, modul de redactare si mai ales CONTINUTUL anunturilor de recrutare. De aici vine si ideea conform careia fiecare persoana care lucreaza intr-o companie, mai ales cele ale caror actiuni se reflecta in exterior, trebuie sa inteleaga importanta imaginii companiei. In special in domeniul resurselor umane, unde imaginea agentiei este esentiala. Dar din pacate nu este considerata o prioritate! Importanta cunoasterii unor notiuni elemenare de marketing de catre recruiteri si managerii lor este un alt subiect pe care il voi comenta in viitorul apropiat! (asta asa ca sa fac si un pic de teasing).
Altul era subiectul pe care vreau sa il tratez azi: Candidatul perfect! Mi-au cazut ochii pe un post in publicitate. Astazi voi face analiza pe text! (un singur text pentru ca daca le-as lua pe toate la analizat depasesc spatiul de stocare al site-ului. Dar promit ca atunci cand voi vedea un anunt de recrutare bine facut si gandit il voi “da pe blog” spre recunoasterea si luarea-aminte generala!)
Citind anuntul, mi-am dat seama ca, tinand cont de cerintele scrise acolo, omul asta ar trebui sa fie un soi de zombie, un robotel profesional ultraperformant, care trebuie sa le faca pe toate: creativitate, negociere, strategie, sa aiba simtul umorului, bugetare si management financiar, sa stie sa faca fata situatiilor de criza etc....Oau! O agentie intr-un singur om! Ce om....un zeu de-a dreptul!
Oameni buni! Inteleg ca toti ne dorim angajati perfecti….dar asa cum voi asteptati cerinte realiste din punct de vedere al salariului atunci sa si aveti asteptari realiste din punct de vedere al abilitatilor candidatului. Pentru ca daca printr-un miracol, veti gasi un om care sa intruneasca macar 51% din toate cerintele...o sa ceara un salariu de o sa cadeti pe spate! Si daca gasiti undeva un astfel de om...dupa ce ati postat un astfel de anunt, cu asemenea cerinte...atunci nu-l mai judecati dupa cum arata, dupa cum se imbraca sau ce zodie e! E unul la un milion!
Si acum sincera sa fiu...cum poti sa ceri in anuntul de recrutare un om care isi face din cariera in publicitate o prioritate in viata!? Pai omul ala daca pierde un pitch se sinucide! Poate nu inteleg eu industria publicitatii...desi stiu ca este extrem de mult de munca! Stiu ca este extrem de solicitant...am prieteni in domeniu! Care sunt foarte buni...fara sa fi facut din cariera in publicitate o prioritate in viata! Eu personal mai degraba as prefera un om care stie sa se mai uite si in jurul sau, sa mai si traiasca! Sa rada si sa faca bancuri si glume pentru ca asa simte si asa este nu pentru ca e trecut la cerinte sau scrie in fisa postului. Creativitatea si inspiratia nu vin oare si din ceea ce ne inconjoara? Stiu ca fiecare are sursele lui de inspiratie si modul lui de a-si chema/invoca muzele....dar mi-e greu sa cred ca atunci cand stai lipit de munca, computer, proiecte si prioritatea ta este cariera in publicitate poti sa mai fii creativ la comanda! Si asta fara sa te gandesti “Ah daca nu imi vine inspiratia pana la 12 si nu scot ceva brilliant pot sa imi tai venele pentru ca o sa pierd contul si viata mea nu mai are nici un sens!” Mie una imi suna a un pic de spalare de creier.
Aaaa...vrei sa spui ca omul care ocupa acest post trebuie sa fie pasionat de ceea ce face!? Exista si alte moduri de a o spune fara sa para ca esti in cautarea unui robot ratat din punct de vedere social. Si asta poti sa o aflii la interviu fara sa mai pui in anunt “sa faca din cariera in publicitate o prioritate in viata”. Din punctul meu de vedere e ca si cum ai scrie “daca nu ai 90 – 60 – 90, blonda si picioare lungi nici sa nu te gandesti sa aplici”
Alt termen care pe mine ma amuza si intriga totodata... “open minded”! Cum decizi tu daca omul rspectiv e “open minded” sau nu? Pe baza caror criterii?! Este la fel cu a spune “noi oferim servicii de calitate” Noooo….serios?! Toata lumea se considera “open minded” – deci nu este un criteriu de selectie, care sa il faca pe omul care aplica sa zica: “Hm..nu aplic la acest job ca mi se cere sa fiu “open mind” si nu sunt!” Aaaaa da! Daca “open mind” inseamna sa fii dispus sa accepti toate ineptiile sefului fara sa comentezi, sa accepti toate ideile “creative” ale celor de “sus” (pentru ca daca te opui – justificat de altfel- nu esti “open mind” si te dau afara ca nu respecti fisa postului, sau iti taie din salariu, sau adio bonus etc.) atunci da se justifica si intelegem prezenta termenului in cerintele postului. Totusi, incercati sa nu il repetati de 2 ori in aceeasi fraza – nu de alta dar daca omul e prea “open minded” se face curent!
Mergand mai departe pe firul cerintelor “publicitarului” perfect ajung la un termen “business self assured” (anuntul e in engleza). Eu ma consider vorbitoare de limba engleza...insa acestui termen nu reusesc sa-i deslusesc intelesul. Ce inseamna dom’ne “business self assured”??? Poate sa ma lumineze cineva, va rog? E un jargon folosit doar de publicitari? (stati linisiti ca m-am prins ca nu fac parte din “publicul tinta” al acestui anunt…ca pe mine una m-au pierdut de la aia cu “prioritatea in viata”). Macar sa stiu si eu...
In continuare...persoana respectiva trebuie sa fie calma si sa nu se piarda cu firea in situatii de stres. Sa tina problema sub control, nu se enerveze sa fie impaciuitor. Nici nu im imaginez cum ar putea sa fie altfel un om care nu are alta prioritate in viata decat munca. Parca vad...Creatia se agita si revolta ca nu pot fi creativi la ora fixa...clientul vroia propunerea de proiect ieri! Asta da sitatie de criza si da..respectele mele pentru cine se afla in aceasta postura ingrata de a fi la mijloc. De aici vin si urmatoarele cerinte cum ca trebuie sa fie un expert in a convinge, bun comunicator si sa aiba si simtul umorului. Cu astea sunt perfect de acord. Desi si “simtul umorului” este pus acolo....mai mult de informare asupra mediului in care teoretic ar trebui sa intre candidatul...pentru ca nu este un criteriu de diferentiere. Toata lumea considera ca are simtul umorului...si in definitiv noi romanii suntem un popor penru care “bascalia” e o valoare nationala.
Mai departe sunt evidentiate niste puncte tari pe care trebuie sa le aiba acest om: project, time, client and financial management skills. Oau! La cat de organizat e omul asta la 35 de ani va ajunge la azil fiindca SNC-ul va da “shut down”. Si gata si cu prioritatile in viata!
Sa concluzionam! Un anunt de recrutare are rolul de a informa si de a selecta candidatii care isi cauta un job! Pentru asta trebuie expus cerinte care sa fie relevante si pentru angajator si pentru candidat, cerinte despre care isi poate da singur seama daca le intruneste sau nu. Cred eu ca poate astfel se reduce numarul “aplicarilor pe langa subiect” si nu se mai perde atata timp.
Si un “hint” de marketing – Adaptati mesajul la publicul tinta! Elementar !
Altul era subiectul pe care vreau sa il tratez azi: Candidatul perfect! Mi-au cazut ochii pe un post in publicitate. Astazi voi face analiza pe text! (un singur text pentru ca daca le-as lua pe toate la analizat depasesc spatiul de stocare al site-ului. Dar promit ca atunci cand voi vedea un anunt de recrutare bine facut si gandit il voi “da pe blog” spre recunoasterea si luarea-aminte generala!)
Citind anuntul, mi-am dat seama ca, tinand cont de cerintele scrise acolo, omul asta ar trebui sa fie un soi de zombie, un robotel profesional ultraperformant, care trebuie sa le faca pe toate: creativitate, negociere, strategie, sa aiba simtul umorului, bugetare si management financiar, sa stie sa faca fata situatiilor de criza etc....Oau! O agentie intr-un singur om! Ce om....un zeu de-a dreptul!
Oameni buni! Inteleg ca toti ne dorim angajati perfecti….dar asa cum voi asteptati cerinte realiste din punct de vedere al salariului atunci sa si aveti asteptari realiste din punct de vedere al abilitatilor candidatului. Pentru ca daca printr-un miracol, veti gasi un om care sa intruneasca macar 51% din toate cerintele...o sa ceara un salariu de o sa cadeti pe spate! Si daca gasiti undeva un astfel de om...dupa ce ati postat un astfel de anunt, cu asemenea cerinte...atunci nu-l mai judecati dupa cum arata, dupa cum se imbraca sau ce zodie e! E unul la un milion!
Si acum sincera sa fiu...cum poti sa ceri in anuntul de recrutare un om care isi face din cariera in publicitate o prioritate in viata!? Pai omul ala daca pierde un pitch se sinucide! Poate nu inteleg eu industria publicitatii...desi stiu ca este extrem de mult de munca! Stiu ca este extrem de solicitant...am prieteni in domeniu! Care sunt foarte buni...fara sa fi facut din cariera in publicitate o prioritate in viata! Eu personal mai degraba as prefera un om care stie sa se mai uite si in jurul sau, sa mai si traiasca! Sa rada si sa faca bancuri si glume pentru ca asa simte si asa este nu pentru ca e trecut la cerinte sau scrie in fisa postului. Creativitatea si inspiratia nu vin oare si din ceea ce ne inconjoara? Stiu ca fiecare are sursele lui de inspiratie si modul lui de a-si chema/invoca muzele....dar mi-e greu sa cred ca atunci cand stai lipit de munca, computer, proiecte si prioritatea ta este cariera in publicitate poti sa mai fii creativ la comanda! Si asta fara sa te gandesti “Ah daca nu imi vine inspiratia pana la 12 si nu scot ceva brilliant pot sa imi tai venele pentru ca o sa pierd contul si viata mea nu mai are nici un sens!” Mie una imi suna a un pic de spalare de creier.
Aaaa...vrei sa spui ca omul care ocupa acest post trebuie sa fie pasionat de ceea ce face!? Exista si alte moduri de a o spune fara sa para ca esti in cautarea unui robot ratat din punct de vedere social. Si asta poti sa o aflii la interviu fara sa mai pui in anunt “sa faca din cariera in publicitate o prioritate in viata”. Din punctul meu de vedere e ca si cum ai scrie “daca nu ai 90 – 60 – 90, blonda si picioare lungi nici sa nu te gandesti sa aplici”
Alt termen care pe mine ma amuza si intriga totodata... “open minded”! Cum decizi tu daca omul rspectiv e “open minded” sau nu? Pe baza caror criterii?! Este la fel cu a spune “noi oferim servicii de calitate” Noooo….serios?! Toata lumea se considera “open minded” – deci nu este un criteriu de selectie, care sa il faca pe omul care aplica sa zica: “Hm..nu aplic la acest job ca mi se cere sa fiu “open mind” si nu sunt!” Aaaaa da! Daca “open mind” inseamna sa fii dispus sa accepti toate ineptiile sefului fara sa comentezi, sa accepti toate ideile “creative” ale celor de “sus” (pentru ca daca te opui – justificat de altfel- nu esti “open mind” si te dau afara ca nu respecti fisa postului, sau iti taie din salariu, sau adio bonus etc.) atunci da se justifica si intelegem prezenta termenului in cerintele postului. Totusi, incercati sa nu il repetati de 2 ori in aceeasi fraza – nu de alta dar daca omul e prea “open minded” se face curent!
Mergand mai departe pe firul cerintelor “publicitarului” perfect ajung la un termen “business self assured” (anuntul e in engleza). Eu ma consider vorbitoare de limba engleza...insa acestui termen nu reusesc sa-i deslusesc intelesul. Ce inseamna dom’ne “business self assured”??? Poate sa ma lumineze cineva, va rog? E un jargon folosit doar de publicitari? (stati linisiti ca m-am prins ca nu fac parte din “publicul tinta” al acestui anunt…ca pe mine una m-au pierdut de la aia cu “prioritatea in viata”). Macar sa stiu si eu...
In continuare...persoana respectiva trebuie sa fie calma si sa nu se piarda cu firea in situatii de stres. Sa tina problema sub control, nu se enerveze sa fie impaciuitor. Nici nu im imaginez cum ar putea sa fie altfel un om care nu are alta prioritate in viata decat munca. Parca vad...Creatia se agita si revolta ca nu pot fi creativi la ora fixa...clientul vroia propunerea de proiect ieri! Asta da sitatie de criza si da..respectele mele pentru cine se afla in aceasta postura ingrata de a fi la mijloc. De aici vin si urmatoarele cerinte cum ca trebuie sa fie un expert in a convinge, bun comunicator si sa aiba si simtul umorului. Cu astea sunt perfect de acord. Desi si “simtul umorului” este pus acolo....mai mult de informare asupra mediului in care teoretic ar trebui sa intre candidatul...pentru ca nu este un criteriu de diferentiere. Toata lumea considera ca are simtul umorului...si in definitiv noi romanii suntem un popor penru care “bascalia” e o valoare nationala.
Mai departe sunt evidentiate niste puncte tari pe care trebuie sa le aiba acest om: project, time, client and financial management skills. Oau! La cat de organizat e omul asta la 35 de ani va ajunge la azil fiindca SNC-ul va da “shut down”. Si gata si cu prioritatile in viata!
Sa concluzionam! Un anunt de recrutare are rolul de a informa si de a selecta candidatii care isi cauta un job! Pentru asta trebuie expus cerinte care sa fie relevante si pentru angajator si pentru candidat, cerinte despre care isi poate da singur seama daca le intruneste sau nu. Cred eu ca poate astfel se reduce numarul “aplicarilor pe langa subiect” si nu se mai perde atata timp.
Si un “hint” de marketing – Adaptati mesajul la publicul tinta! Elementar !
miercuri, 9 aprilie 2008
Tineri Antreprenori...Visatori, Entuziasti!
Zilele trecute am citit pe un grup din care fac parte un “articolas” care facea referire la amintirile noastre din copilarie – generatia de la sfarsitul anilor 70 inceputul anilor 80. In incheiere se spunea ca suntem o generatie de invingtori, de visatori, de “first-timeri”.
Judecand dupa cei din jurul meu inclin sa cred ca asa este – cel putin o parte din aceasta generatie! Cred ca suntem si ambitiosi si de ce nu, un pic inconstienti. Suntem cei care ne riscam sa infruntam sistemul plecand pe cont propriu in afaceri – si ce daca ne rupem gatul!? Nu visam neaparat la vile, mertzane si yachturi. Dar nici nu spunem nu daca le-am putea face! Visam doar sa facem ce ne place si sa traim decent! Sa ne bucuram de viata asa cum e …cu bune si rele, cu prieteni si familie. Suntem independenti si stim sa ne facem ideile sa devina realitate. Ce daca de multe ori nu se materializeaza si in banii pe care i-am dori sau merita? Suntem optimismul impins la extrem. Chiar credem ca putem face ceva bine...ceva ce sa ramana! Sa ne punem iremediabil amprenta asupra societatii prin idei, actiuni si entuziasm. Avem afacerile proprii. Suntem manageri si nu ne trage nimeni de maneca! Ce daca mediul economic ne e potrivnic si nu avem forta sa razbatem de multe ori? Ne incapatanam sa rezistam intr-un mediu ostil cu ardoarea cu care se lupta pestii sa scape din plasa. Vindem lucruri din casa...nu ca sa avem bani de droguri ci de investit! De investit in visul nostru! De a construi ceva valoros in societatea asta care ne ignora si ne “da la cap”.
Printre oamenii pe care ii admir pentru entuziasm si incapatanarea de a reusi si de a fi independenti sunt Traian Bossenmayer – cu demersul lui de a aduce ceva nou in imobiliare (www.vestate.ro), colegul meu Nick – pentru pasiunea si gandirea cu care a inceput si sustinut proiectul PICANT si tot ceea ce tine de el (www.picant.ro , www.gandescpicant.ro, www.marketingforum.ro ) , Anca Capatina – pentru curajul de a porni solo in resurse umane (www.contrast-hr.ro ) si pentru determinarea de a educa piata si candidatii, Ioana Panculescu – pentru ca nu accepta compromisuri si a reusit sa-si mentina afacerea pe linia de plutire de cativa ani buni. Si sunt convinsa ca mai sunt si altii! Toti acesti oameni au pornit de la zero...doar cu inteligenta, gandirea, ideile si determinarea! Felicitari lor, noua, bafta in continuare...si sa rezistam cat mai mult!
Judecand dupa cei din jurul meu inclin sa cred ca asa este – cel putin o parte din aceasta generatie! Cred ca suntem si ambitiosi si de ce nu, un pic inconstienti. Suntem cei care ne riscam sa infruntam sistemul plecand pe cont propriu in afaceri – si ce daca ne rupem gatul!? Nu visam neaparat la vile, mertzane si yachturi. Dar nici nu spunem nu daca le-am putea face! Visam doar sa facem ce ne place si sa traim decent! Sa ne bucuram de viata asa cum e …cu bune si rele, cu prieteni si familie. Suntem independenti si stim sa ne facem ideile sa devina realitate. Ce daca de multe ori nu se materializeaza si in banii pe care i-am dori sau merita? Suntem optimismul impins la extrem. Chiar credem ca putem face ceva bine...ceva ce sa ramana! Sa ne punem iremediabil amprenta asupra societatii prin idei, actiuni si entuziasm. Avem afacerile proprii. Suntem manageri si nu ne trage nimeni de maneca! Ce daca mediul economic ne e potrivnic si nu avem forta sa razbatem de multe ori? Ne incapatanam sa rezistam intr-un mediu ostil cu ardoarea cu care se lupta pestii sa scape din plasa. Vindem lucruri din casa...nu ca sa avem bani de droguri ci de investit! De investit in visul nostru! De a construi ceva valoros in societatea asta care ne ignora si ne “da la cap”.
Printre oamenii pe care ii admir pentru entuziasm si incapatanarea de a reusi si de a fi independenti sunt Traian Bossenmayer – cu demersul lui de a aduce ceva nou in imobiliare (www.vestate.ro), colegul meu Nick – pentru pasiunea si gandirea cu care a inceput si sustinut proiectul PICANT si tot ceea ce tine de el (www.picant.ro , www.gandescpicant.ro, www.marketingforum.ro ) , Anca Capatina – pentru curajul de a porni solo in resurse umane (www.contrast-hr.ro ) si pentru determinarea de a educa piata si candidatii, Ioana Panculescu – pentru ca nu accepta compromisuri si a reusit sa-si mentina afacerea pe linia de plutire de cativa ani buni. Si sunt convinsa ca mai sunt si altii! Toti acesti oameni au pornit de la zero...doar cu inteligenta, gandirea, ideile si determinarea! Felicitari lor, noua, bafta in continuare...si sa rezistam cat mai mult!
Business Developement
Din ciclul "ce mai debiteaza mintea umana cand se plictiseste"
Diversificarea serviciilor: "Fac pe dracu-n patru, tarif avantajos, doar cu dracul clientului. Ma deplasez.";
"Avantajos! Beau si maninc la domiciliul clientului! Experienta in domeniu!"
Recrutare: "Atelier confectii metalice, angajez confectionere si brodeuze."
Diversificarea serviciilor: "Fac pe dracu-n patru, tarif avantajos, doar cu dracul clientului. Ma deplasez.";
"Avantajos! Beau si maninc la domiciliul clientului! Experienta in domeniu!"
Recrutare: "Atelier confectii metalice, angajez confectionere si brodeuze."
marți, 1 aprilie 2008
In the Summit Time!
In aceasta perioada in care predomina "out of office reply"-urile, fiecare isi ocupa timpul cum poate, dupa posibilitati si preferinte! Indicat ar fi cat mai departe de centrul orasului.
Mergand pe firul conceptului(formal spus)de "ocazie de consum/cumparare/vanzare/promovare" sau (mai putin formal)"pentru ce mai bem azi!?" perioada 2-4 aprilie a fost exploatata din foarte multe puncte de vedere! Remarcabil este domeniul turistic si nu pot sa ma abtin sa nu remarc ofertele de pe Valea Prahovei ...de relaxare si spa pentru Bucurestenii stresati de Summit.
In cazul in care nu ati apucat un loc in minunatele locatii turistice...si ati ramas prizonieri stresului de capitala gazda de Summit - ce ramane de facut!? (presupunand ca serviciul va permite).
Eu recomand Dezvoltarea Personala - De ce sa nu profitati de timpul liber generat de Summit si de aventura pe care o implica o plimbare in oras si sa nu va interesati de propria persoana!? Participati la un curs (:) stiu eu unul interesant de la PICANT), interesati-va de alte cursuri si posibilitati de instruire (mai stiu eu unele interesante in aprilie - tot de la PICANT), mergeti la un film (recomand cu caldura The Bucket List cu Jack Nicholson si Morgan Freeman), cititi o carte (foarte interesanta este "Din Psihologia Poporului Roman" de Draghicescu - nu o carte tocmai noua dar buna de stiut - http://www.supercarti.ro/carte/din_psihologia_poporului_roman.html), iesiti cu prietenii la o cafea, savurati un cocktail "Summit" editie limitata :)) etc.
Un alt aspect bun al acestui Summit (bine punctat de Alex) este faptul ca mai vedem si noi stiri "omenesti" la televizor - nu crime, violuri, maceluri si jafuri!
Tot e bine ca nu au evacuat intreaga populatie a Bucurestiului, sa ne dea concediu si vacante platite tuturor...si sa ne inlocuiasca cu...austrieci sa zicem ca sunt mai civilizati!Si totusi a fost ok...oamenii au fost disciplinati si relativ toleranti(mai putin soferii)Pana la urma este un punct pozitiv in imaginea noastra in lume! Si vorba Premierului - asa au si inaltii demnitari straini ocazia sa se bucure de ospitalitatea poporului roman! :)
Sa bem pentru Summit asadar!
Later edit: Veniti la Summit-ul Folkului - in Hanul cu tei! (ca tot vorbeam de exploatarea acestui eveniment in comunicare si oportunitati! :) )
Mergand pe firul conceptului(formal spus)de "ocazie de consum/cumparare/vanzare/promovare" sau (mai putin formal)"pentru ce mai bem azi!?" perioada 2-4 aprilie a fost exploatata din foarte multe puncte de vedere! Remarcabil este domeniul turistic si nu pot sa ma abtin sa nu remarc ofertele de pe Valea Prahovei ...de relaxare si spa pentru Bucurestenii stresati de Summit.
In cazul in care nu ati apucat un loc in minunatele locatii turistice...si ati ramas prizonieri stresului de capitala gazda de Summit - ce ramane de facut!? (presupunand ca serviciul va permite).
Eu recomand Dezvoltarea Personala - De ce sa nu profitati de timpul liber generat de Summit si de aventura pe care o implica o plimbare in oras si sa nu va interesati de propria persoana!? Participati la un curs (:) stiu eu unul interesant de la PICANT), interesati-va de alte cursuri si posibilitati de instruire (mai stiu eu unele interesante in aprilie - tot de la PICANT), mergeti la un film (recomand cu caldura The Bucket List cu Jack Nicholson si Morgan Freeman), cititi o carte (foarte interesanta este "Din Psihologia Poporului Roman" de Draghicescu - nu o carte tocmai noua dar buna de stiut - http://www.supercarti.ro/carte/din_psihologia_poporului_roman.html), iesiti cu prietenii la o cafea, savurati un cocktail "Summit" editie limitata :)) etc.
Un alt aspect bun al acestui Summit (bine punctat de Alex) este faptul ca mai vedem si noi stiri "omenesti" la televizor - nu crime, violuri, maceluri si jafuri!
Tot e bine ca nu au evacuat intreaga populatie a Bucurestiului, sa ne dea concediu si vacante platite tuturor...si sa ne inlocuiasca cu...austrieci sa zicem ca sunt mai civilizati!Si totusi a fost ok...oamenii au fost disciplinati si relativ toleranti(mai putin soferii)Pana la urma este un punct pozitiv in imaginea noastra in lume! Si vorba Premierului - asa au si inaltii demnitari straini ocazia sa se bucure de ospitalitatea poporului roman! :)
Sa bem pentru Summit asadar!
Later edit: Veniti la Summit-ul Folkului - in Hanul cu tei! (ca tot vorbeam de exploatarea acestui eveniment in comunicare si oportunitati! :) )
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
