Exotisme citadine...

Din seria experienteor mele citadine…revin cu o nedumerire pe care stiu ca o aveam si in timpul liceului..si care m-a ajutat sa-mi aduc aminte (printre altele) de ce nu merg eu cu RATB-ul!
Pe mine ma mai apuca din cand in cand cheful sa fac diverse chestii exotice! Asa cum spuneam intr-un post anterior, eu sunt fata de oras! Asadar… ce poate fi mai aventuros pentru o soferitza inraita decat o plimbare cu mijloacele de transport in comun! Si…gandindu-ma eu ca un drum din Drumul Taberei pana la Opera poate fi foarte simplu (si fara stresul locului de parcare) facut cu troleibuzul. Buuun! Zis si facut! La dus nici o problema…La Opera (a da! Am uitat sa zic ca din cand in cand ma sparg in figuri si ma duc la teatru, Opera, Opereta… noroc cu prietenii!) am rezolvat repede cu biletele. La intoarcere stabilisem sa ma opresc la Plaza (unde alt undeva!?) in scopul bine-definit al unei cafele in compania unei prietene pentru a mai pune tara la cale din punct de vedere profesional! De la Opera la Plaza circula autobuzul nr 137. Ei bine, iesind eu ca o floricica din curtea Operei…vad ca tocmai intra in statia de la Drept autobuzul cu numarul dorit de mine! Ha! Ce noroc (imi zic in gand!) si o rup la fuga, pe strada, in fata autobuzului, in ideea (tampita de altfel) ca il voi prinde! Ei bine, atatia ani de condus si implicit sedentarism si-au spus cuvantul pentru ca, am ajuns langa autobus fix in momentul in care soferul inchidea usile…lasandu-ma cu buza umflata, pentru ca dupa 5 metri sa opreasca la semafor! Ma intreb daca o fac intentionat??? Mai mult ca sigur ma vazuse! Nu cred ca ii taiau din salariu daca statea 1 sec (atat imi trebuia sa sar pe scara) sa ma urc si eu, si nici nu cred ca rata premiul pentru angajatul/soferul lunii! Chiar ma intreb daca se distreaza facand asta??? Ma intreb daca se suna intre ei (soferii) si isi zic: “mah tu cati ai lasat pe jos azi?”, “10”, “Ahaaa!!! Te-am luat!!! Io am lasat 12! Iar ai sa-mi dai o votca”

Iubesc Bucurestiul!!!

Daaaa! Chiar iubesc Bucurestiul! Cum ar putea cineva sa nu-l iubesca??? Este atat de fascinant, plin de surprize si posibilitati de petrecere a timpului liber!
Eu sunt nascuta si crescuta in Bucuresti si fac parte din acea specie pe care eu o numesc “bucuresteni pur-sange”. Asadar am Bucurestiul in vene! Sunt o veritabila asfaltista (cum spune tata!). Nu cred ca m-as simti bine nicaieri altundeva decat in Bucuresti!
O prietena a mea m-a intrebat azi de ce nu am plecat in week-end la munte (aveam 2 posibilitati). Dar..de ce as pleca? Cum sa ratez ocazia unei plimbari de dupa-amiaza prin Plaza, km 0 al modei? Cum sa nu imi las ochii sa se bucure de ultimele trenduri in moda sau accesorii? Cum sa nu ma minunez in fata splendorilor feminine si masculine care isi etaleaza ultimele accesorii (de moda, masini, parteneri etc) prin mall? Siiiii…sa nu uitam de reduceri! Reducerile oameni buni!!! “Cum? Nu ai ajuns la Mall?? Draga, dar sunt reduceri!” Satisfactia suprema a lunii ianuarie! Cand mai ai ocazia sa vezi Diverta atat de plina de barbati (numai barbati erau pe canapelele alea) care citesc in asteptarea consoartelor, prietenelor etc in timp ce acestea isi intaresc bicepsii carand nenumarate plase, plasute, pungi, pungute etc.
Mie nu imi place Bucurestiul cand ninge! Pare atat de pur si imaculat! Mie imi place cand zapada incepe sa se topeasca si totul devine c si cand ar fi glazurat cu ciocolata! Ia ganditi-va…cum sa nu ma bucur de clipocitul apei dintr-o balta tulbure, vadit deranjata de talpa bocancilor mei (culmea! de munte!)? Ador stropii de noroi de pe blugi, pantaloni sau geaca…asta imi da ocazia sa testez validitatea reclamelor la detergent si sa confirm puterea lui Tide (sic)! ;)
O alta chestie care imi place la Bucuresti este adrenalina! Daaaa…nivelul adrenalinei pe care il simt crescand de fiecare data cand caut loc de parcare! Ma simt asa…ca un cautator de comori! Ce poate si mai misto de atat!? Ba chiar azi m-am simtit norocoasa. Am gasit loc de parcare in fata blocului! (cred ca am facut ceva bun in viata asta de m-a binecuvantat Dumnezeu asa!) Bine…nu chiar in fata blocului meu, in fata blocului vecin dar oricum nu a trebuit sa iau troleul o statie!
Si atunci ma intreb: de ce mi-as chinui eu plamanii, de ce i-as supune la tortura aerului curat de munte, cand ei se delecteaza zilnic cu mirosul dur-dulceag al tzevii de esapament, al asfaltului jilav si al prafului? Cum as putea eu sa imi supun urechile la chinul suprem al sunetului chitarii riscand traume ireparabile, cand sunetul traficului imi este atat de familiar…iar daca am onoarea sa aud si o alarma sunand la nesfarsit pot sa ma declar in paradis! Oricum sunt deprimata ca vecinii mei nu sunt fani manele! Ce fel de viata duc oamenii astia!?
De ce as risca sa imi stric ochii privind zapada alba care reflecta atat de puternic lumina cand ochii mei au fost, de cand ma stiu obisnuiti cu culoarea cenusie-maronie terna a orasului meu drag, pe timp de iarna?
Si ma intreb cum I-o fi trecut prin cap prietenei mele ca eu as fi putut sa ma aventurez, sa imi expun viata la un asemenea risc al urcarii pe munte timp de o ora, cand eu scot limba de un cot atunci cand urc 3 etaje si cand amintesc de rude si arbori genealogici atunci cand nu merg scarile rulante la Mall? Telecabina? Neah! Lift! Daca nu exista lift pana la Postavaru…nu ma prindeti pe acolo! Snowboard??? Are volan? Schimbator de viteze? Frana? Nuuuu??? Atunci nu-i de mine!
Un alt lucru care imi place la Bucuresti (mai ales in zilele astea, pe vremea dezghetului) este familiaritatea dintre soferi si pietoni. Toata lumea pare sa se cunoasca …mai ales pe linie materna! Schimbul acesta de replici de dragoste, mai ales la adresa mamei ma umple de satisfactie si multumire! Se vede cat de colo ca noi bucurestenii suntem foarte iubitori si apreciem mai ales mamele si maternitatea in general. Pe alocuri mai invocam si mortii…
Nu nu …n-as putea sa parasesc dragul meu Bucuresti nici macar pentru un week-end!

PS: Acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare! Stiu ca terebuia spus la inceput, dar atunci se pierdea tot farmecul! Eu vad intotdeauna parte buna a paharului…:)

Later edit: In plus, Bucurestiul este pentru mine intotdeauna o sursa de inspiratie!

Protest anti-virtual!

In primul rand protestul asta imi este adresat mie! Protestez impotriva tendintei pe care o am de a ma "muta" tot mai mult in spatiul virtual!

Am stat si m-am gandit zilele astea (avand in fata mea cele 3 adrese de mail deschise, messengerul si skype-ul) ca viata si relatiile mele au ajuns sa se desfasoare, pervers de mult, on-line! Practic...90% din timpul meu mi-l petrec in contact cu oameni, prieteni, parteneri, clienti....dar on-line sau la telefon (in cel mai bun caz!). Avand in vedere ca beneficiez de minunatiile tehnicii si am o casa destul de hi-tech...am internet si in cada daca vreau! Nu contest beneficiile aduse de progresul tehnologiei, sunt o inflacarata comunicatoare pe messenger (pana la dependenta as putea spune), sunt bagata prin nu stiu cate (nici io nu mai stiu...am o lista pe undeva) retele sociale virtuale, am 2 - 3 bloguri, am cunoscut si stau de vorba si acum cu oameni extrem de interesanti pe messenger, e util si ma ajuta de multe ori...Daaaaaaar! Simt nevoia comunicarii fata in fata! Mie imi plac oamenii si imi place sa am cat mai multi in jurul meu... si faptul ca sunt "on-line" in cea mai mare parte a timpului ma sperie prin prisma faptului ca mi-e teama ca nu voi mai putea, ca nu voi mai fi in stare sa comunic/socializez la fel de bine "in real life" cum o faceam odinioara...Fara sa mentionez ca statul la calculator dauneaza aspectului fizic (gat, coloana...si ceva mai jos). Cum spune si cantecul "I'm tired of all tis technology, I need you right in front of me".
Pe de alta parte, ma reintorc la principiul "citeste si tu la mine pe blog", avand destul de multi prieteni, si ei cu blogurile aferente, tre sa mai stau sa si citesc. Nu contest! Imi face placere pentru ca scriu foarte misto si interesant, ba chiar la unii rad cu lacrimi! Ma "certa" colegul Nick ca nu i-am mai vizitat blogul, si ma atentioneaza constant ca "io cand mai scriu". Problema se pune in felul urmator: in cele 24 de ore...pe langa munca (activitatea ce imi ocupa marea majoritate a timpului), as vrea sa mai si mananc (ar fi indicat), sa mai si dorm (pierdere de vreme stiu!), eventual si alte activitati strict necesare supravietuirii in conditii decente! (Alex e inca in Franta deci nu va ganditi...). Asta asa, ca baza piramidei lui Maslow. Nu mai pun la socoteala intalniri cu prietenii (ca vorba aia exista net!), citit o carte (daca astept un pic iese filmul), lucrarea de dizertatie (!), mers la un teatru/opera/spectacol etc. si alte activitati de genul imbogatirii si dezvoltarii mele personale! Si, in plus de toate astea... este absolut, dar ABSOLUT imperios sa citesc si sa scriu pe blog(uri)! Ca, vorba aia, la ce la mai tin!? nu vreau sa devina un stress..."Aoleu! Azi ce mai scriu pe blog???", " Hiii...am uitat sa scriu pe blog!", Of! Trebuie sa scriu pe blog..." Am destule pe cap si asa!
NU!!!
Nu va mai impacientati ca nu am scris! Inseamna ca nu am nimic interesant de consemnat! Sau ca ma concentrez pe altceva! Faptul ca nu scriu zilnic nu ma face mai putin profesionista in ceea ce fac!Poate am altceva mai bun, mai interesant, mai important pentru mine d facut! Nu va luati de mine ca (sau nu ma intrebati de ce) nu citesc bloguri...O sa o fac cand o sa am timp, pentru ca la multi imi face placere. Vreti sa imi spuneti ce ati mai facut? Iesim la o bere...am 2 carciumi misto vis-a vis. Imi place sa scriu...dar imi place sa si vorbesc!

Get offline sau dati-va (dati-ma) jos de pe sarma! :)

Internet si Telecomunicatii

*Suntem dependenti de telefon...dar noroc cu Internetu!

Trebuia sa ma intalnesc zilele trecute cu un prieten la Plaza (unde alt-undeva!?) sa ne mai punem la curent cu noutatile (mele ... ca la el nu s-a schimbat nimic :) ). Pentru ca traim in era comunicatiilor stabilisem pe messenger sa ne vedem la 6. Pe la 5 si ceva ma suna pe mobil, usor ingrijorat, sa-mi spuna ca el si-a uitat mobilul acasa si ca nu are cum sa ia legatura cu mine si sa re- confirmam ca ne vedem intr-adevar la ora 6. Unde sunt vremurile de alta-data cand stabileam pe fix ca ne vedem si asa ramanea? :) Adevarul e ca si eu ma simt stresata cand imi uit telefonul acasa...parca lipseste ceva din mine, parca sunt rupta de lume desi am langa mine un fix si un calculator cu Internet. Partea interesanta este ca el nu imi stia numarul de telefon pe dinafara (evident era in agenda telefonului uitat) ... dar cum este Internaut de profesie a apelat la "prietenul" Google! Este uimitor cate poti gasi pe Google...aproape orice despre oricine. Si ma gandeam...cum o sa fie (sau cat o sa mai dureze pana) cand doi oameni, fiind la prima intalnire vor avea urmatorul dialog: el catre ea (sau invers): "Mai spune-mi ceva despre tine..." si celalalt raspunde suav: "Cauta-ma pe Google!"
Ce inseamna sa traiesti in era Comunicatiilor si a Informatiei! :)

What's new!?

Mergand pe principiul “ce mai faci?”, “pai citeste si tu la mine pe blog” lumea a inceput sa se ingrijoreze cum ca nu am mai scris nimic pe blog…mai traiesc oare!?
Ei bine se mai intampla (chiar si mie) sa nu am inspiratie. Pur si simplu…nu se leaga!
Dar acum ca s-au incheiat in mod oficial sarbatorile de iarna (a se citi betiile si excesele culinare) si m-am trezit din amorteala (= mahmureala) hop si inspiratia! Poate a hibernat pana acum.
Asadar…ce mai e nou?
Pai in primul rand ANUL. E 2008. E momentul pentru urari (sanatate, prosperitate, noroc, fericire etc), e momentul cand vorbim cu rudele (unii din noi si cu unele rude) cu care chiar ne auzim din an in pasti, e momentul cand facem planuri si promisiuni (ma apuc de sport, ma apuc de slabit, ma las de …diverse vicii – nu e cazul meu bineinteles, eu nu am decat vicii constructive- ma inscriu la cursuri de…diverse, o sa fac aia si ailalta). Avem aproape 350 de zile inainte. Par multe! Spor la treaba! Si eu zic sa ne apucam de pe acum!
In al doilea rand – www.picant.ro a beneficiat de un nou facelift ca sa zic asa. La fel si www.marketingforum.ro sub “bisturiul” doctorului Nick.
Apoi avem un nou proiect www.gandescpicant.ro unde ne dorim sa gasim si sa facem “publice” cele mai “picante” moduri de gandire, actiuni, moduri de petrecere a timpului liber (in mod decent si moral evident) etc. Adica, lucruri care merita amintite, luate in considerare, date ca exemplu, facute!
In al treilea rand ne-am apucat dinnou de treaba! Muulta treaba! Si de data asta vrem sa fie mai organizata (adica eu vreau sa fiu mai organizata)!
Eu pun bazele unui nou training – de Marketing pentru Servicii! Mai multe din culise nu dezvalui…pana la momentul 0.
Pe langa acest training sondam terenul si cu alte doua – “Brand new” ca sa zic asa! Retete surpriza momentan!
Ce ar mai fi nou?…Cantitatea de zapada din ultimul timp din Bucuresti! Sper ca daca a nins in primele zile o sa fie un an imbelsugat! O slaba consolare pentru o posesoare de masina si soferita aproape zilnic – evident frustrata de efectul cantitatii mari de zapada care s-a abatut peste capitala. Partea buna a lucrurilor este ca multa lume si-a lasat masina in zapada asa ca se circula momentan relativ decent ca si numar de masini! Daca luam in considerare faptul ca in loc de masini sunt pe strada mormane de zapada nu mai e asa amuzant. Acest subiect - “zapada” a generat in ultimele zile subiecte de conversatie si bloggereala dintre care mai diverse: ca e frumos si ca sa ne simtim iar copii (m-am simtit asa juma de ora cand m-am zbenguit cu cainele in parc dupa ce am deszapezit 2 ore la masina – ca ulterior sa-mi ia altul locul), ca autoritatile nu au facut nimic (adevaru e ca si eu mi-as fi dorit sa-l vad pe Videanu cum da cu lopata si cu maturica peste bordurile sale noi-noute sau pe Poteras dand la lopata sa-mi curete MIE personal locul de parcare. Si Basescu dom’ne…sa vina si el ca e al poporului!!!), ca e prea multa zapada (Deh…avem si noi odata ceva “prea mult” si tot nu-i bine), ca e frumos Bucurestiul cand ninge (dar numai atunci ca 2 luni dupa aia pana se topeste te faci ca dracu pe haine!) si altele. Ce as vrea eu sa adaug…oare inca nu am invatat ca sunt unele lucruri pe care trebuie sa le facem singuri??? Pana cand o sa asteptam sa vina “autoritatile” sa ne scoata din…zapada (in cazul asta) cand sunt situatii in care putem lua problema in mana (lopata de exemplu ) si sa o rezolvam. Salut pe aceasta cale initiativa prietenului meu Liviu si a catorva vecini, care au facut straduta lor luna…pentru binele lor in primul rand: lumea nu-si mai rupe picioarele pe zapada/gheata si au unde sa parcheze decent! De dat exemplu!

Cam atat pentru primele zile ale anului…si nu au trecut inca 10!