vineri, 8 ianuarie 2010
Experiente Austriece - ep 3
Despre alte intamplari din Austria si alte noutati va reamintesc noua adresa: ianescu.wordpress.com
joi, 31 decembrie 2009
Noutati de 2010: M-am mutat!
Prima decizie luata cu ocazia trecerii in noul an este o noua casuta pentru blog. Asadar, restul povestirilor si alte file de realitate le veti gasi, in acelasi stil, pe http://ianescu.wordpress.com.
Momentan sunt in (re)decorari! Din pacate din motive de lipsa de net nu am apucat sa fac redecorarile de rigoare, dar va astept si promit sa remediez cat de curand situatia si sa va intampin cu o atmosfera placuta si primitoare!
La Multi Ani! Un an de reusite si impliniri! Sa fie un an mai bun, mai vesel, cu mai multe satisfactii!
Momentan sunt in (re)decorari! Din pacate din motive de lipsa de net nu am apucat sa fac redecorarile de rigoare, dar va astept si promit sa remediez cat de curand situatia si sa va intampin cu o atmosfera placuta si primitoare!
La Multi Ani! Un an de reusite si impliniri! Sa fie un an mai bun, mai vesel, cu mai multe satisfactii!
vineri, 25 decembrie 2009
Craciun Vesel!
Inainte de a continua cu povestile fac o pauza de "publicitate" pentru urari de bine, Craciun cu sanatate, veselie si pace.
Pentru mine ultima perioada a fost sub semnul vitezei asa ca anul asta pomul de Craciun este doar in poza...si aia facuta in viteza.
E primul an fara brad si sper sa nu se mai repete.
Asa ca, pe marginea unor imagini trentine, surprinse in recenta escapada in Italia, doresc tuturor sanatate (ca asta conteaza mai mult decat orice), veselie (pentru ca am invatat ca o stare buna de spirit, un zambet si puterea de a rade sunt tratamente foarte bune si vindeca multe) si pace (pentru ca din cand in cand trebuie sa ne mai si oprim din iuresul zilnic si sa ne concentram pe ceea ce conteaza). Viata in ansamblul ei ar trebui sa fie "fun"!
Si pentru ca ma distreaza la nebunie si ca sa nu mai fiu nevoita sa-l caut mereu, va las in compania unui film tematic. Prietenii stiu de ce! :)
Pentru mine ultima perioada a fost sub semnul vitezei asa ca anul asta pomul de Craciun este doar in poza...si aia facuta in viteza.
E primul an fara brad si sper sa nu se mai repete.
Asa ca, pe marginea unor imagini trentine, surprinse in recenta escapada in Italia, doresc tuturor sanatate (ca asta conteaza mai mult decat orice), veselie (pentru ca am invatat ca o stare buna de spirit, un zambet si puterea de a rade sunt tratamente foarte bune si vindeca multe) si pace (pentru ca din cand in cand trebuie sa ne mai si oprim din iuresul zilnic si sa ne concentram pe ceea ce conteaza). Viata in ansamblul ei ar trebui sa fie "fun"!
Si pentru ca ma distreaza la nebunie si ca sa nu mai fiu nevoita sa-l caut mereu, va las in compania unui film tematic. Prietenii stiu de ce! :)
duminică, 20 decembrie 2009
Ma doare in cot (partea a 2a)
Buuuun...a fost un vin lung, datorat atat lipsei de net din ultimele zile din Austria cat si lipsei de timp (pentru a dracul din mine de ce sa stea el linistit: mi-am gasit tot felul de activitati de iarna: inima de Zapar deh!).
Inainte de a continua as vrea sa imi cer scuze in mod oficial daca se vor mai strecura cumva greseli de scriere: acum imi dau seama ce greu e sa scrii cu o singura mana! (voi face o lista cu acest subiect in episodul 4)
Sa continuam asadar cu impresiile medicale de pe meleaguri straine.
Verdictul a fost luxatie de cot!
Cu alte cuvinte a iesit un capat al cotului din locasul unde sta el in mod normal si deci a trebuit tras, impins si pus la loc. Inutil sa spun ca ma asteptam sa imi bage un lemn in dinti si sa inceapa sa traga de mine ca sa imi faca mana inapoi utilizabila. Mai ales ca usa de la sala de operatii in care m-au bagat arata ca o usa de seif, parand izolata fonic deci m-am gandit ca e precis asa ca sa nu se auda urletele dinauntru. Urmaream cu interes soborul de doctori vorbitori de limbi necunoscute si neintelese care se roiau in jurul meu si asteptam sa vad instrumentele de tortura. Este foarte ciudat sa fii intr-o tara unde nu cunosti limba pentru ca nu intelegeam nimic din ce spuneau oamenii aceia. La fata mea evident intrebatoare toata lumea zambea...ceea ce era "cozy" si imi dadea un sentiment mai de liniste. Adica nu parea nimic grav. Tot stand eu si asteptand sa mi se spuna ce avea sa urmeze, dat fiind ca vedeam tot felul de pregatiri, incepusem sa ma gandesc daca nu cumva e data de 13. Vestea primita a fost excelenta: "we will put you to sleep an fix your arm". Anestezie totala. Cat de bine a sunat asta!!! Pfoaa...la noi cred ca nu s-ar fi intamplat! Asadar au inceput pregatirile: perfuzie, tot felul de cabluri legate de mine, tensiunea luata din 5 in 5 minute...total conectata! Avem o gramada de cabluri si furtunase care ieseau din mine de parca imi pregateau un transplant. Senzatia cu masca de oxigen a fost deosebita, si de fapt aia a fost ceea ce m-a adormit pentru a dupa perfuzia cu anestezic toti doctorii stateau si se uitau la mine. Presupun ca asa ar fi trebuit de la inceput. Toata joaca a durat 10 minute. Timp in care m-au reparat, mi-au pus un frumos ghips, m-au descaltat, mi-au pus toate hainele intr-un sac si m-au mutat intr-un pat mobil. Cred ca am si visat in timpul anesteziei, cert e ca la trezire am fost perfect lucida pentru ca am vorbit direct in engleza: wateeer. Urmatoarea jumatate de ora mi-am petrecut-o la reanimare sau terapie intensiva sau cum s-o chema chestia aia unde te trimit dupa anestezie. Si mi-era o seteeeeee. Si asa ma incercau niste nervi cand ma uitam la ghips ma gandeam cat de mult am asteptat excursia asta si datul cu placa si cat de rau mi-am ratat-o (credeam eu la momentul acela). Eram si acolo conectata la tot felul de aparate si imi luau tensiunea automat din 10 in 10 min.
Partea proasta e ca nici macar nu mai pot spune "imi trece pana ma marit". :))
Dupa jumatate de ora, desi asa parea, nu au uitat de mine si m-au trasferat pe un hol la etaj unde am stat de vorba cu o asistenta care mi-a spus ca mai urmeaza o radiografie dupa care, daca iese ok, ma trimit acasa. M-a intrebat daca am cu ce sa ajung acasa si, cum Alex ma astepta jos, am zis ca da, ratand astfel sansa unei noi plimbari cu ambulanta.
Tot zacand pe acolo pe hol asteptand a doua radiografie, toti cei care treceau pe acolo ma salutau si imi zambeau frumos.
Aaaa, trebuie sa mentionez ca am facut reclama comunitatii de schiori hailaschi.ro eu fiind purtatoarea tricoului editie speciala, e drept nu tocmai in target, dar au fost vreo 2 doctori care m-au intrebat ce scrie.
Dupa ce m-am mai plimbat un pic cu patul, mi-au dat apa si cafea, l-au trimis si pe Alex sus - dupa ce ne-am plictisit separat la etaje diferite timp de 2 ore. Interesant este ca l-au ochit si pe el imediat si l-au "abordat": "Are you the husband of that woman?" :))
Aun venit si radiografiile, "alles ok" si drum bun! Nu inainte de a-mi spune sa ma prezint la control vineri, de a-mi da o reteta de calmante (nu a fost cazul) si de a-mi da o scutire pentru a-mi lua inapoi banii pe skipass. N-a fost cazul :) Nu m-a durut in cot chiar atat de tare, desi m-a durut la propriu.
Ajunsi inapoi in campusul Snowexplosion am zis sa ne relaxam dipa o zi obositoare la schi: drept pentru care a urmat sauna si piscina. Greu e cu o mana in ghips dar m-am descurcat numai cu stat in apa, fara inot.
.JPG)
Dupa cum bine observa Claudiu si se poate vedea si in poza, am facut un braaand foarte tare...deci ma ocup de branding chiar si in vacanta!:))
Mai exista si un episoadele 3 (controlul) si 4 (experiente "one hand") la aceasta istorie...pe care le voi relata in curand. :)
Inainte de a continua as vrea sa imi cer scuze in mod oficial daca se vor mai strecura cumva greseli de scriere: acum imi dau seama ce greu e sa scrii cu o singura mana! (voi face o lista cu acest subiect in episodul 4)
Sa continuam asadar cu impresiile medicale de pe meleaguri straine.
Verdictul a fost luxatie de cot!
Cu alte cuvinte a iesit un capat al cotului din locasul unde sta el in mod normal si deci a trebuit tras, impins si pus la loc. Inutil sa spun ca ma asteptam sa imi bage un lemn in dinti si sa inceapa sa traga de mine ca sa imi faca mana inapoi utilizabila. Mai ales ca usa de la sala de operatii in care m-au bagat arata ca o usa de seif, parand izolata fonic deci m-am gandit ca e precis asa ca sa nu se auda urletele dinauntru. Urmaream cu interes soborul de doctori vorbitori de limbi necunoscute si neintelese care se roiau in jurul meu si asteptam sa vad instrumentele de tortura. Este foarte ciudat sa fii intr-o tara unde nu cunosti limba pentru ca nu intelegeam nimic din ce spuneau oamenii aceia. La fata mea evident intrebatoare toata lumea zambea...ceea ce era "cozy" si imi dadea un sentiment mai de liniste. Adica nu parea nimic grav. Tot stand eu si asteptand sa mi se spuna ce avea sa urmeze, dat fiind ca vedeam tot felul de pregatiri, incepusem sa ma gandesc daca nu cumva e data de 13. Vestea primita a fost excelenta: "we will put you to sleep an fix your arm". Anestezie totala. Cat de bine a sunat asta!!! Pfoaa...la noi cred ca nu s-ar fi intamplat! Asadar au inceput pregatirile: perfuzie, tot felul de cabluri legate de mine, tensiunea luata din 5 in 5 minute...total conectata! Avem o gramada de cabluri si furtunase care ieseau din mine de parca imi pregateau un transplant. Senzatia cu masca de oxigen a fost deosebita, si de fapt aia a fost ceea ce m-a adormit pentru a dupa perfuzia cu anestezic toti doctorii stateau si se uitau la mine. Presupun ca asa ar fi trebuit de la inceput. Toata joaca a durat 10 minute. Timp in care m-au reparat, mi-au pus un frumos ghips, m-au descaltat, mi-au pus toate hainele intr-un sac si m-au mutat intr-un pat mobil. Cred ca am si visat in timpul anesteziei, cert e ca la trezire am fost perfect lucida pentru ca am vorbit direct in engleza: wateeer. Urmatoarea jumatate de ora mi-am petrecut-o la reanimare sau terapie intensiva sau cum s-o chema chestia aia unde te trimit dupa anestezie. Si mi-era o seteeeeee. Si asa ma incercau niste nervi cand ma uitam la ghips ma gandeam cat de mult am asteptat excursia asta si datul cu placa si cat de rau mi-am ratat-o (credeam eu la momentul acela). Eram si acolo conectata la tot felul de aparate si imi luau tensiunea automat din 10 in 10 min.
Partea proasta e ca nici macar nu mai pot spune "imi trece pana ma marit". :))
Dupa jumatate de ora, desi asa parea, nu au uitat de mine si m-au trasferat pe un hol la etaj unde am stat de vorba cu o asistenta care mi-a spus ca mai urmeaza o radiografie dupa care, daca iese ok, ma trimit acasa. M-a intrebat daca am cu ce sa ajung acasa si, cum Alex ma astepta jos, am zis ca da, ratand astfel sansa unei noi plimbari cu ambulanta.
Tot zacand pe acolo pe hol asteptand a doua radiografie, toti cei care treceau pe acolo ma salutau si imi zambeau frumos.
Aaaa, trebuie sa mentionez ca am facut reclama comunitatii de schiori hailaschi.ro eu fiind purtatoarea tricoului editie speciala, e drept nu tocmai in target, dar au fost vreo 2 doctori care m-au intrebat ce scrie.
Dupa ce m-am mai plimbat un pic cu patul, mi-au dat apa si cafea, l-au trimis si pe Alex sus - dupa ce ne-am plictisit separat la etaje diferite timp de 2 ore. Interesant este ca l-au ochit si pe el imediat si l-au "abordat": "Are you the husband of that woman?" :))
Aun venit si radiografiile, "alles ok" si drum bun! Nu inainte de a-mi spune sa ma prezint la control vineri, de a-mi da o reteta de calmante (nu a fost cazul) si de a-mi da o scutire pentru a-mi lua inapoi banii pe skipass. N-a fost cazul :) Nu m-a durut in cot chiar atat de tare, desi m-a durut la propriu.
Ajunsi inapoi in campusul Snowexplosion am zis sa ne relaxam dipa o zi obositoare la schi: drept pentru care a urmat sauna si piscina. Greu e cu o mana in ghips dar m-am descurcat numai cu stat in apa, fara inot.
.JPG)
Dupa cum bine observa Claudiu si se poate vedea si in poza, am facut un braaand foarte tare...deci ma ocup de branding chiar si in vacanta!:))
Mai exista si un episoadele 3 (controlul) si 4 (experiente "one hand") la aceasta istorie...pe care le voi relata in curand. :)
marți, 15 decembrie 2009
Ma doare in cot...
...La propriu!
Sau "experiente memorabile pe care nu le traieste oricine in Austria" :))
Ei bine dragii mei, nici nu am pus bine piciorul pe placa la Gelitzen (acolo unde ne-am dus in scopuri de prima incursiune pe snowboard pe sezonul asta la Snowexplosion) si, ceasu rau de luni 14, face ca o banala cazatura pe spate sa se termine cu o pana pe stanga fata si stat pe tusa pentru urmatoarele 3 saptamani.
Cred ca cineva de acasa m-a injurat foarte rau atunci cand am luat drumul Austriei pentru ca nefericitul fault s-a intamplat la nici 30 de m de la coborarea din telescaun, prma zi, prima tura...fapt pentru care nervii perspectivei de a sta pe bara in saptamana de snowboarding dupa care am tropait de 2 luni incoace erau mai puternici decat durerea provocata de cotul luxat.
Dar sa privim aspectul interesant al lucrurilor: am avut parte de o plimbare cu ambulanta (acum daca tot am facut pocinogu macar faceam si eu ceva mai serios si m plimbam cu elicopterul :) ) in premiera in viata mea si o incursiune de jumatate de zi in spitalul local din Villach (spital care arata cum nu cred ca va arata vreodata un spital judetean din Romania, de fapt, nici in Bucuresti nu cred ca sunt spitale de stat care arata asa). A fost o experienta interesanta, de care insa bucuroasa m-as fi lipsit sau macar as fi trait-o mai pe joi vineri, nu chiar de luni. Vorba unui asistent de acolo – “no more ski hollyday for you, just sightseeing. And you started with the hospital”. Adevarul e ca am castigat o vizita gratuita la spital, cu radiografie, anestezie, terapie intensiva, semi internare (in sensul ca nu am stat in rezerva ci pe hol), cafea, plimbari cu patul prin spital. Sesizez ca am inceput sa dezvolt un obicei (prost) de a experimenta sistemele sanitare din diverse tari straine.
Dar sa va povestesc cum s-a desfasurat intreaga actiune ca nu a fost atat de tragica precum pare.
Ei bine, dat fiind faptul ca puteam sa imi misc degetele stiam ca mana nu e rupta si intuiam ce s-a intamplat. Primul pas: punctul de prim ajutor din deal. Noroc ca nu am apucat sa cobor mult. Am intrat, am povestit, m-au pipait, am simtit pentru prima oara senzatia de lesin de durere, m-au insotit pana jos la bulevard unde ma astepta salvarea. Am ramas deci in statisticile salvamontului Austriac. Mi-a placut vorba asistentei de la punctul de prim ajutor “Noi ne bucuram cand accidentatii vin pe picioarele lor la punctul de prim ajutor si pot povesti ce-au patit”. In ambulanta un asistent tinerel si simpatic, cu reale probleme in a intelege si scrie numele meu, adresa etc. Dar amuzant. Bag de seama ca in Austria cam tot personalul medical are simtul umorului si stie sa te faca sa te simti bine si relaxat.
A urmat apoi spitalul. Un asistent pe la vreo 27 – 28 de ani cu fata si tunsoare de punker m-a plimbat de colo colo intr-un scaun cu rotile. Radiografie. Rezultat. Diagnostic. Rezolvare.
...va urma! Acum ma duc dupa un vin fiert!! :)
Sau "experiente memorabile pe care nu le traieste oricine in Austria" :))
Ei bine dragii mei, nici nu am pus bine piciorul pe placa la Gelitzen (acolo unde ne-am dus in scopuri de prima incursiune pe snowboard pe sezonul asta la Snowexplosion) si, ceasu rau de luni 14, face ca o banala cazatura pe spate sa se termine cu o pana pe stanga fata si stat pe tusa pentru urmatoarele 3 saptamani.
Cred ca cineva de acasa m-a injurat foarte rau atunci cand am luat drumul Austriei pentru ca nefericitul fault s-a intamplat la nici 30 de m de la coborarea din telescaun, prma zi, prima tura...fapt pentru care nervii perspectivei de a sta pe bara in saptamana de snowboarding dupa care am tropait de 2 luni incoace erau mai puternici decat durerea provocata de cotul luxat.
Dar sa privim aspectul interesant al lucrurilor: am avut parte de o plimbare cu ambulanta (acum daca tot am facut pocinogu macar faceam si eu ceva mai serios si m plimbam cu elicopterul :) ) in premiera in viata mea si o incursiune de jumatate de zi in spitalul local din Villach (spital care arata cum nu cred ca va arata vreodata un spital judetean din Romania, de fapt, nici in Bucuresti nu cred ca sunt spitale de stat care arata asa). A fost o experienta interesanta, de care insa bucuroasa m-as fi lipsit sau macar as fi trait-o mai pe joi vineri, nu chiar de luni. Vorba unui asistent de acolo – “no more ski hollyday for you, just sightseeing. And you started with the hospital”. Adevarul e ca am castigat o vizita gratuita la spital, cu radiografie, anestezie, terapie intensiva, semi internare (in sensul ca nu am stat in rezerva ci pe hol), cafea, plimbari cu patul prin spital. Sesizez ca am inceput sa dezvolt un obicei (prost) de a experimenta sistemele sanitare din diverse tari straine.
Dar sa va povestesc cum s-a desfasurat intreaga actiune ca nu a fost atat de tragica precum pare.
Ei bine, dat fiind faptul ca puteam sa imi misc degetele stiam ca mana nu e rupta si intuiam ce s-a intamplat. Primul pas: punctul de prim ajutor din deal. Noroc ca nu am apucat sa cobor mult. Am intrat, am povestit, m-au pipait, am simtit pentru prima oara senzatia de lesin de durere, m-au insotit pana jos la bulevard unde ma astepta salvarea. Am ramas deci in statisticile salvamontului Austriac. Mi-a placut vorba asistentei de la punctul de prim ajutor “Noi ne bucuram cand accidentatii vin pe picioarele lor la punctul de prim ajutor si pot povesti ce-au patit”. In ambulanta un asistent tinerel si simpatic, cu reale probleme in a intelege si scrie numele meu, adresa etc. Dar amuzant. Bag de seama ca in Austria cam tot personalul medical are simtul umorului si stie sa te faca sa te simti bine si relaxat.
A urmat apoi spitalul. Un asistent pe la vreo 27 – 28 de ani cu fata si tunsoare de punker m-a plimbat de colo colo intr-un scaun cu rotile. Radiografie. Rezultat. Diagnostic. Rezolvare.
...va urma! Acum ma duc dupa un vin fiert!! :)
luni, 7 decembrie 2009
Victorii si Infrangeri...
Dupa o serie de campanii jenante din punct de vedere coerenta, mesaj si comunicare, in sfarsit s-aterminat cu alegerile. Si din nou aceleasi probleme: Nu am invatat nimic. Nimeni! Nici noi ca popor, nici ei ca politicieni.
Nu este vina unuia sau altuia dintre candidati ca nu reusim sa facem pasi inainte...este doar vina noastra ca popor.
Nu ii invinovatesc pe nici unul din candidati - ii invinovatesc pe cei care nu ne ofera optiuni. Pe cei care in continuare promoveaza non-valorile. Sa le fie rusine tuturor celor care le taie creanga celor care vor sa faca ceva, celor care nu promoveaza oameni de valoare reala.
Erau momente cand credeam ca americanii sunt tonti si usor de manipulat...noi i-am intrecut. Suntem si prosti si orgoliosi. Si mai si punem botu' la toate prostiile care ni se livreaza in media.
A fost o campanie urata! O campanie murdara jucata de oameni urati...Se pare ca nu putem suporta ceva inteligent, adresarea si referirea la puterea noastra de discernamant. S-a utilizat dezinformarea, lipsa de interes, prejudecatile, mesajele trunchiate, rautati, atacuri si multe alte instrumente incorecte...
Ne invartim intr-o hora macabra a pasivitatii...asteptam...ce? sa vina unii si altii sa faca pentru noi ceea ce noi am fi putut face de zeci de ani.
Sunt dezamagita!
Iar o victorie la diferenta de 0,3% nu e victorie! E lipsa de informare, manipulare si spirit de turma. Am vazut modul in care s-a comunicat pe TV, modul in care s-a inflamat Internetul (de la care aveam mai multe pretentii). Foarte trist...
Vom avea inca 5 ani un presedinte care nu o sa inteleaga niciodata ca nu a castigat ci ca s-a votat impotriva lui. Nu va putea sa perceapa ca prezenta lui acolo nu e vointa poporului ci lipsa de alternative. Ca faptul ca este inca in functie este rezultatul unei furii si a unei traume impotriva comunismului. Ca nu s-a votat pentru capacitatile sale sau reusitele lui ci ca s-a votat impotriva a ceva! Va urma o perioada sinistra de razbunari inutile, in care noi, ne vom duce mai departe vietile mici, vom face ulcere si cearcane sa muncim ca niste robi pentru a plati niste taxe inutile si inumane, pentru a plati niste rate ca sa ne hranim snobismul, si uite asa...timpul se scurge departe de ochii injectati de ura si putere ai politicienilor "alesi" prea ocupati sa-si faca ei dreptate si sa isi manifeste puterea...Si vor trece inca 5 ani de batut pasul pe loc, si istoria se va repeta.
A fost o campanie data intre ideologii si frustrari: Comunism vs Fanatism. Trista situatie, trista tara, trist popor! Si pana la urma ne meritam soarta: nu suntem in stare sa traim decat sub o mana de fier...altfel suntem prea dezorganzati si prea delasatori.
Cu tot optimismul care ma caracterizeaza nu cred ca vor fi vreodata suficiente generatii care sa schimbe mentalitatea de fatalisti si pasivi care ne caracterizeaza.
Inca nu am invatat ca nimeni nu lupta pentru noi...ca numai noi insine putem lupta pentru noi.
Era clar inca din turul 1 ca sunt niste alegeri pe care le-am pierdut noi ca popor indiferent de cine castiga. Am mai pierdut 5 ani!
A castigat un om, dar au pierdut 21 de milioane de oameni. Pentru ca s-a pierdut din vedere esentialul: s-a votat bazandu-se pe frustrari nu pe gandire logica. Si tragedia este ca asta s-a si urmarit. Pentru ca inca din turul 1 s-a stiut ca aici se va ajunge. De atunci am pornit usor, la pas pe drumul resemnarii...
Nu este vina unuia sau altuia dintre candidati ca nu reusim sa facem pasi inainte...este doar vina noastra ca popor.
Nu ii invinovatesc pe nici unul din candidati - ii invinovatesc pe cei care nu ne ofera optiuni. Pe cei care in continuare promoveaza non-valorile. Sa le fie rusine tuturor celor care le taie creanga celor care vor sa faca ceva, celor care nu promoveaza oameni de valoare reala.
Erau momente cand credeam ca americanii sunt tonti si usor de manipulat...noi i-am intrecut. Suntem si prosti si orgoliosi. Si mai si punem botu' la toate prostiile care ni se livreaza in media.
A fost o campanie urata! O campanie murdara jucata de oameni urati...Se pare ca nu putem suporta ceva inteligent, adresarea si referirea la puterea noastra de discernamant. S-a utilizat dezinformarea, lipsa de interes, prejudecatile, mesajele trunchiate, rautati, atacuri si multe alte instrumente incorecte...
Ne invartim intr-o hora macabra a pasivitatii...asteptam...ce? sa vina unii si altii sa faca pentru noi ceea ce noi am fi putut face de zeci de ani.
Sunt dezamagita!
Iar o victorie la diferenta de 0,3% nu e victorie! E lipsa de informare, manipulare si spirit de turma. Am vazut modul in care s-a comunicat pe TV, modul in care s-a inflamat Internetul (de la care aveam mai multe pretentii). Foarte trist...
Vom avea inca 5 ani un presedinte care nu o sa inteleaga niciodata ca nu a castigat ci ca s-a votat impotriva lui. Nu va putea sa perceapa ca prezenta lui acolo nu e vointa poporului ci lipsa de alternative. Ca faptul ca este inca in functie este rezultatul unei furii si a unei traume impotriva comunismului. Ca nu s-a votat pentru capacitatile sale sau reusitele lui ci ca s-a votat impotriva a ceva! Va urma o perioada sinistra de razbunari inutile, in care noi, ne vom duce mai departe vietile mici, vom face ulcere si cearcane sa muncim ca niste robi pentru a plati niste taxe inutile si inumane, pentru a plati niste rate ca sa ne hranim snobismul, si uite asa...timpul se scurge departe de ochii injectati de ura si putere ai politicienilor "alesi" prea ocupati sa-si faca ei dreptate si sa isi manifeste puterea...Si vor trece inca 5 ani de batut pasul pe loc, si istoria se va repeta.
A fost o campanie data intre ideologii si frustrari: Comunism vs Fanatism. Trista situatie, trista tara, trist popor! Si pana la urma ne meritam soarta: nu suntem in stare sa traim decat sub o mana de fier...altfel suntem prea dezorganzati si prea delasatori.
Cu tot optimismul care ma caracterizeaza nu cred ca vor fi vreodata suficiente generatii care sa schimbe mentalitatea de fatalisti si pasivi care ne caracterizeaza.
Inca nu am invatat ca nimeni nu lupta pentru noi...ca numai noi insine putem lupta pentru noi.
Era clar inca din turul 1 ca sunt niste alegeri pe care le-am pierdut noi ca popor indiferent de cine castiga. Am mai pierdut 5 ani!
A castigat un om, dar au pierdut 21 de milioane de oameni. Pentru ca s-a pierdut din vedere esentialul: s-a votat bazandu-se pe frustrari nu pe gandire logica. Si tragedia este ca asta s-a si urmarit. Pentru ca inca din turul 1 s-a stiut ca aici se va ajunge. De atunci am pornit usor, la pas pe drumul resemnarii...
vineri, 4 decembrie 2009
Si a fost si OBF Targu Mures
Pe 24 noiembrie, caravana OBF a ajuns in Targu Mures, cu o tema pe cat de complexa, pe atat de interesanta, captivanta, amuzanta si...la moda: "Comunicare si pozitionare online".
La editia asta Claudiu m-a invitat sa fiu speaker, si iar, ca si la Timisoara anul trecut, m-am vazut alaturi de o galerie de oameni mari (din online de data aceasta). A fost o experienta personala mult mai interesanta decat Timisoara pentru ca de data asta am vrut sa fiu mai buna, mai darnica si sa impartasesc mai mult...prea mult! In plus aici implicatiile emotionale au fost altele, la un alt nivel, ceea ce din pacate s-au interpus peste uzul ratiunii logice, reci si calme :)
Printre lucrurile pe care le-am notat ca sa imi fie invatatura de minte data viitoare - si care evident pot fi scrise public - se numara diminuarea dorintei de a impartasi totul cu toata lumea, pentru ca da - asa cum a zis Claudiu - puteam sa fac o carte din fiecare slide, sa tin minte data viitoare (daca o mai fi) sa nu mai confund o prezentare intr-o conferinta cu 100 de oameni in audienta cu un training de 10 persoane, sa mai lucrez la atitudine...etc :) Important e ca am invatat!
Pana la urma unii oameni sunt facuti sa vorbeasca in fata multimii, altii nu!
Fiind in postura de speaker, nu am mai putut face poze sau filma asa ca rezumatul pe care il voi face acum nu va fi nici pe departe atat de complex ce cel de dupa OBF Brasov si Pitesti.
Pot doar sa spun ca tema a fost atat de misto si informatiile cu care ar fi trebuit sa plece lumea din sala (ceea ce presupun ca s-a si intamplat) foarte complexe si utile: s-au prezentat idei nonconformiste, s-a vorbit despre comunicare si pozitionare, social networking, idei creative de a face reclama. S-a stat destul demult si la socializare dupa eveniment, au fost oameni care au venit din Galati, Constanta si Bucuresti special pentru eveniment.
Speakerii au fost Claudiu Gamulescu (Underclick) care a vorbit despre "Poziţionare şi comunicare. Politici + Aplicare", Codrut Precup (Markinstinct)a prezentat un model de "Business prin instrumente 2.0, Calin Fusu (Neogen) ne-a explicat cum sa comunicam prin reţelele sociale, Peter Barta (FPP) a scos in evidente Fluxuri de comunicare prin B2B, Corina Ciocan (Kashmir.ro) a incantat audienta cu exemple de creativitate si “Think out of the Box!” sustinand de ce trebuie sa avem incredere in instrumentele de comunicare, Mugur Frunzetti jovial ca intotdeauna a facut un model de comunicare pentru magazinele online si hop top mot si eu - cu planul meu de comunicare pas cu pas...cu multi pasi.
Ceea ce am retinut si mi-a placut ca a mai spus-o si altcineva decat mine a fost "Comunicarea nu inseamna vanzare". Pentru ca am remarcat de la inceput pragmatismul oamenilor din sala. Sper ca toate prezentarile care s-au derulat la Targu Mures sa-i fi convins ca atunci cand se vorbeste de comunicare se vorbeste de un plan pe termen lung cu mult mai multe implicatii decat sporirea venitului in urmatoarele 6 luni. Ca doar vorbim de comunicare nu de promovare.
Pentru aprofundare si pentru realizarea unei adevarate strategii de integrare a Internetului ca instrument in afacere - majoritatea prezentarilor vorbitorior de la toate cele 3 OBF-uri sustinute pana acum se gasesc pe site.
Una pese alta, OBF-ul de la Targu Mures a fost cel mai relaxat si amuzant dintre toate!
In afara de captivantul subiect al conferintei, la Targu Mures s-a facut folclor: s-au emis previziuni asupra dezvoltarii Internetului pana la varianta web 6.9, s-a dezbatut etimologia cuvantului "curat", zorii ne-au prins discutand profund diverse trenduri si afinitati, am analizat si efectele vantului asupra unui pom cu paralele catre relatiile interumane, am identificat trasaturile soferilor care conduc in general pe ruta Bucuresti-Viena, am fost pusi in fata imaginii apocaliptice de netagaduit care arata ca dezvoltarea tehnologiei si a comertului electronic va duce la disparitia ratiunii de a fi a "speciei" feminine.
Am mai constatat ca aerul din Targu Mures are ceva in el care da nastere la exprimari de o onestitate incontestabila si la idei necenzurate cum ar fi cererea parerilor avizate sau mai avizate de la cineva care stie mai bine (Corina stie mai bine :) ). Iar in combinatie cu vinul fiert, acelasi aer sturlubatic a generat o efus(u)iune de o sinceritate debordanta, pe care o incadrez la categoria de zicatori romanesti populare supranumita "noroc si hai noroc": 2 speakeri exceptionali (sau extraordinari, senzationali...sau...nu mai stiu formularea exacta :) ). Ca doar vorba 'ceea: In vino veritas!
Asa s-a incheiat anul 2009 in materie de OBF-uri si previziunile pentru 2010 sunt cat se poate de pozitive, mai ales cu noile concluzii organizatorice desprinse in cadrul celei mai recente editii.
Punct! Inchei cu o fraza (adaptata) inclusa tot la categoria folclor, dar emisa la Pitesti: Nu avem nevoi! PUNCT! :)
Later Edit: mi-a adus aminte Claudiu de o alta faza memorabila: 3 tipi afara la tigara cu seful lor, care ii povatuia cu foc: "sa nu faceti ca astia de la Bucuresti ca va mint"
Later edit 2: Ma mai intorc la Tg Mures ca am ramas cu o datorie de cafea! :)
La editia asta Claudiu m-a invitat sa fiu speaker, si iar, ca si la Timisoara anul trecut, m-am vazut alaturi de o galerie de oameni mari (din online de data aceasta). A fost o experienta personala mult mai interesanta decat Timisoara pentru ca de data asta am vrut sa fiu mai buna, mai darnica si sa impartasesc mai mult...prea mult! In plus aici implicatiile emotionale au fost altele, la un alt nivel, ceea ce din pacate s-au interpus peste uzul ratiunii logice, reci si calme :)
Printre lucrurile pe care le-am notat ca sa imi fie invatatura de minte data viitoare - si care evident pot fi scrise public - se numara diminuarea dorintei de a impartasi totul cu toata lumea, pentru ca da - asa cum a zis Claudiu - puteam sa fac o carte din fiecare slide, sa tin minte data viitoare (daca o mai fi) sa nu mai confund o prezentare intr-o conferinta cu 100 de oameni in audienta cu un training de 10 persoane, sa mai lucrez la atitudine...etc :) Important e ca am invatat!
Pana la urma unii oameni sunt facuti sa vorbeasca in fata multimii, altii nu!
Fiind in postura de speaker, nu am mai putut face poze sau filma asa ca rezumatul pe care il voi face acum nu va fi nici pe departe atat de complex ce cel de dupa OBF Brasov si Pitesti.
Pot doar sa spun ca tema a fost atat de misto si informatiile cu care ar fi trebuit sa plece lumea din sala (ceea ce presupun ca s-a si intamplat) foarte complexe si utile: s-au prezentat idei nonconformiste, s-a vorbit despre comunicare si pozitionare, social networking, idei creative de a face reclama. S-a stat destul demult si la socializare dupa eveniment, au fost oameni care au venit din Galati, Constanta si Bucuresti special pentru eveniment.
Speakerii au fost Claudiu Gamulescu (Underclick) care a vorbit despre "Poziţionare şi comunicare. Politici + Aplicare", Codrut Precup (Markinstinct)a prezentat un model de "Business prin instrumente 2.0, Calin Fusu (Neogen) ne-a explicat cum sa comunicam prin reţelele sociale, Peter Barta (FPP) a scos in evidente Fluxuri de comunicare prin B2B, Corina Ciocan (Kashmir.ro) a incantat audienta cu exemple de creativitate si “Think out of the Box!” sustinand de ce trebuie sa avem incredere in instrumentele de comunicare, Mugur Frunzetti jovial ca intotdeauna a facut un model de comunicare pentru magazinele online si hop top mot si eu - cu planul meu de comunicare pas cu pas...cu multi pasi.
Ceea ce am retinut si mi-a placut ca a mai spus-o si altcineva decat mine a fost "Comunicarea nu inseamna vanzare". Pentru ca am remarcat de la inceput pragmatismul oamenilor din sala. Sper ca toate prezentarile care s-au derulat la Targu Mures sa-i fi convins ca atunci cand se vorbeste de comunicare se vorbeste de un plan pe termen lung cu mult mai multe implicatii decat sporirea venitului in urmatoarele 6 luni. Ca doar vorbim de comunicare nu de promovare.
Pentru aprofundare si pentru realizarea unei adevarate strategii de integrare a Internetului ca instrument in afacere - majoritatea prezentarilor vorbitorior de la toate cele 3 OBF-uri sustinute pana acum se gasesc pe site.
Una pese alta, OBF-ul de la Targu Mures a fost cel mai relaxat si amuzant dintre toate!
In afara de captivantul subiect al conferintei, la Targu Mures s-a facut folclor: s-au emis previziuni asupra dezvoltarii Internetului pana la varianta web 6.9, s-a dezbatut etimologia cuvantului "curat", zorii ne-au prins discutand profund diverse trenduri si afinitati, am analizat si efectele vantului asupra unui pom cu paralele catre relatiile interumane, am identificat trasaturile soferilor care conduc in general pe ruta Bucuresti-Viena, am fost pusi in fata imaginii apocaliptice de netagaduit care arata ca dezvoltarea tehnologiei si a comertului electronic va duce la disparitia ratiunii de a fi a "speciei" feminine.
Am mai constatat ca aerul din Targu Mures are ceva in el care da nastere la exprimari de o onestitate incontestabila si la idei necenzurate cum ar fi cererea parerilor avizate sau mai avizate de la cineva care stie mai bine (Corina stie mai bine :) ). Iar in combinatie cu vinul fiert, acelasi aer sturlubatic a generat o efus(u)iune de o sinceritate debordanta, pe care o incadrez la categoria de zicatori romanesti populare supranumita "noroc si hai noroc": 2 speakeri exceptionali (sau extraordinari, senzationali...sau...nu mai stiu formularea exacta :) ). Ca doar vorba 'ceea: In vino veritas!
Asa s-a incheiat anul 2009 in materie de OBF-uri si previziunile pentru 2010 sunt cat se poate de pozitive, mai ales cu noile concluzii organizatorice desprinse in cadrul celei mai recente editii.
Punct! Inchei cu o fraza (adaptata) inclusa tot la categoria folclor, dar emisa la Pitesti: Nu avem nevoi! PUNCT! :)
Later Edit: mi-a adus aminte Claudiu de o alta faza memorabila: 3 tipi afara la tigara cu seful lor, care ii povatuia cu foc: "sa nu faceti ca astia de la Bucuresti ca va mint"
Later edit 2: Ma mai intorc la Tg Mures ca am ramas cu o datorie de cafea! :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
