Fiind nu de multa vreme pe meleaguri straine...mi-am dat seama de un lucru: mai ales asa in preajma sarbatorilor, nicaieri nu e mai bine ca acasa. Parca oamenii astia din Paris de aici nu au aceeasi efervescenta cu care asteptam noi Craciunul. Desi miroase foarte frumos a brad pe strazi (pentru ca, in cele mai multe piete au targuri de brazi!) parca lipseste ceva. Imi lipseste mirosul de sarmalutze, portocale si scortisoara! Si mai ales imi lipseste familiaritatea traditiilor de Craciun.
Asa ca am stat eu bine si am cugetat ce sa ii ce sa ii cer Moshului anul asta. Si mi-am dat seama ca in goana nebuna pe care o traim in fiecare zi, uitam lucrul cel mai important: sa traim si sa ne uitam mai cu atentie la cei de langa noi. Asa ca am decis sa-i scriu Moshului si sa-i cer mai mult timp si mai multa intelepciune. Mai mult timp sa le pot spune si arata parintilor mei ca ii iubesc si ca le multumesc pentru tot ce au facut pentru mine...si sa am timp sa le pot intoarce inzecit dragostea si atentia pe care ei mi-au acordat-o. Mai mult timp sa le pot demonstra ca au de ce sa fie mandrii de mine...asa aiurita cum sunt cateodata! Mai vreau timp sa-l petrec cu iubitul meu, sa ne putem bucura de clipele placute, sa ne putem bucura unul de altul, de discutiile care dureaza ore si ore la o sticla de vin, de mangaieri, de rasete sau pur si simplu de o strangere de mana sau de o privire. Mai vreau timp...acum cat inca relatia noastra nu e impovarata de rate, griji, plati...si altele! Mai vreau timp sa ma bucur de aer, soare si sarutari alaturi de el. Mai vreau timp sa fiu alaturi de prietenii mei atunci cand au nevoie de mine. Sa le aduc un zambet pe fata si sa ii fac sa inteleaga ca viata merita traita asa cu plusuri si minusuri cum e ea! Mai vreau intelepciunea de a lua intotdeauna partea buna a fiecarui lucru si a fiecarui om. Sa fiu suficient de inteleapta sa inteleg ca fiecare lucru se intampla cu un rost...si ar fi cazul sa invat ceva din acest rost! In plus de asta...vreau timpul necesar de a lasa ceva in urma...ceva valoros...ceva ce conteaza...:)
Dar mai mult si mai mult, zilele astea...vreau sa fiu alaturi de ai mei. Sa imi simt sufletul acasa!
Ceea ce doresc tuturor! Sa traiasca la intensitate maxima aceasta perioada in care ar trebui sa fie alaturi de familie si de toti cei dragi! Sa uite de sms-uri si mailuri...si sa dea telefoane! O voce "live" valoreaza mult mai mult decat un text sec. Stiu ca suntem in era in care raspunsul la intrebarea "ce mai faci?" este: "citeste si tu pe blogul meu" dar macar acum sa uitam de tehnica moderna si sa ne apropiem! Eu nu consider ca doar Craciunul este o perioada in care trebuie sa fim mai buni, mai apropiati, mai iubitori! Eu doresc tuturor sa fie asa in tot restul anului! Gasiti-va timp!
Asadar...va doresc mult timp sa iubiti si sa aratati ca iubiti!
Sarbatori Fericite si un 2008 mai relaxat...care sa va aduca tot ceea ce va lipseste si ceea ce crdeti ca aveti nevoie! (asta am citit-o intr-un pps si mi-a placut f mult!)
Postări
