Despre caini...si unii doctori

Ei bine da! Mi s-a intamplat si mie! Am inceput aceasta saptamana cu dreptul...in gura unui caine! Mie imi plac cainii! Intotdeauna mi-au placut. Am caine acasa...mangai cainii vagabonzi, ma joc cu ei, le dau mancare, nu mi-e si nu mi-a fost niciodata frica de caini! Ei bine...na! ca m-au dovedit! Au mai fost situatiii in care s-au mai gasit unii mai handicapati sa sara la mine...dar intotdeauna am facut fata! Ziceam ca daca nu le arati ca ti-e frica nu sar! Pe dracu! Erau in haita (dupa o catea in calduri!) ... si era dimineata pe la 8 jumate...Eu imi plimbam matinala Thorul! Au rasarit din boschetii din curtea blocului si s-au repezit la noi...Instinctul! Cum au dat de o catea in calduri nu mai stiu nimic...nu mai reactioineaza la nimic...nu mai asculta! Asta inseamna instincte de animal!Nu am reactionat altfel decat in celelalte cazuri...dar de data asta a fost unul smecher si las care m-a prins de picior pe la spate...nici nu l-am vazut! A muscat si a fugit... teoretic nu e grav! Practic...cel putin din punct de vedere vizual a fost nasol! Pentru ca un colt de-al lui mi-a perforat o vena de la picior...si am ajuns acasa intr-un lac de sange! In fine...primul ajutor...telefon la tata care dormea...fuga (impropriu spus pentru ca am prins traficul zilnic matinal, recunoscut si memorabil din Drumul Taberei) la Spitalul Municipal! Greseala! In primul rand ca ei nu pot sa acorde decat primul ajutor (al doilea in cazul meu) si daca aveti senzatia cumva ca se grabesc...ei bine va inselati! In al doilea rand ca oamenii la ora aia inca nu se trezisera ca lumea...isi mai beau inca cafeaua (scuzati "ca ca" ...desi contextul este bine ales) si unele asistente inca povesteau ce a mai facut Medalion in episodu trecut (pai da bey...am cultura telenovelistica!). Asadar...am intrat schiopatand (ca ma durea picioru na!), cu geaca stropita de sange (pantalonii si adidasii i-am lasat in cada acasa insangerati...desi am facut o mare greseala pentru ca da! imaginea conteaza...poate daca as fi aratat ceva mai dramatic...s-ar fi uitat la mine inainte sa lesin) si m-am indreptat catre triaj (asa ca la vite suna!). Acolo o domnisoara foarte simpatica si binevoitoare (singura de altfel) m-a condus repede in sala de interventii...ca doar intelesese ca mi-a curs mult sange si tre sa aiba doctorii grija de mine repede. Am ajuns acolo...m-am asezat pe un pat...tata s-a dus la coada sa-mi faca fisa! (ma intreb ce ar fi trebuit sa fac daca as fi fost singura?!). Intre timp un "domn" doctor trece pe acolo...ma vede (probabil aratam mai bine ca standardele lor), ma intreaba daca am fisa, ii raspund ca nu, ca m-a muscat un caine de picior, de vena. Nu se considera important drept pentru care m-a poftit afara din sala...sa astept pe hol pana vine cu fisa (in picioare). Iau fisa, ma intorc cuminte (tin sa mentionez ca de cand s-a intamplat nefericitul atac si pana la spital nu am stat mai mult de 2 minute in picioare) dau sa intru...mi se sugereaza sa mai astept la usa...intr-adevar toate paturile erau ocupate. Sa nu cumva sa va imaginati cum ca doctorii sau asistentele de acolo au cumva atitudini sau fete prietenoase sau macar intelegatoare (vorba aia...ce io te-am pus sa-ti dai cu cutitu in picior, sau sa te te plimbi dimineata la 8 pe bulevard sa te muste cainele, sau sa faci infarct???)! Nu, nu!!! Doamne fereste! Parca esti un milog si ai venit sa ceri pomana! Asa se uita la tine...cu un dispret sfasietor! Mai ales amplificat de faptul ca de obicei cand te duci acolo ai ceva, suficient de grav daca ai ajuns la spital, si ca un bun contribuabil ce esti te astepti sa ti se dea atentie, sau macar o privire mai ingaduitoare! La camera de Garda nimeni nu intra in panica, nimeni nu se grabeste. Sa ne intelegem! Nu vreau sa fiu absurda...sunt convinsa ca fata de ce vad ei in general pe acolo, ceea ce am avut eu a fost un mizilic...DAAAR eu nu sunt medic de profesie! Am terminat ASE-ul...si faptul ca holul si baia mea de acasa aratau cel putin ca un abator, si ca am vazut cam cat sange poate sa iasa din mine in cateva minute...m-a cam ingrijorat! Un pic asa...ca nu sunt nici io tampita sa vin la spital pentru orice bubulitza! Nu zic sa se agite pentru mine cine stie cum...ca in definitiv m-am convins si eu ca nu a fost mare treaba, dar am avut un oarecare soc (cum, presupun, are orice om neavizat in acest domeniu) ... si ei ca medici ar trebui sa se gandeasca la chestia asta inainte sa afiseze acea mina sictirita de oameni tarati cu forta la servici sa faca in scarba o treaba de genul sa ajute niste oameni care n-au alta treaba pe acasa decat sa se imbolnaveasca! Si iar nu inteleg ... stau atata timp in scoala...ca sa poata face lucruri absolut remarcabile cum ar fi sa salveze vieti ... si ei se comporta de parca ar fi tras lozul castigator la o vacanta in iad! Ce ar fi fost daca in momentul in care io aveam nevoie de un pic de sprijin moral din partea unor oameni in care chiar iti pui niste sperante si la care te duci cu anumite asteptari, sa primesc un zambet! Atat! macar un zambet sau un cuvant de recomfortare: "nu e grav! ti-a curs mult sange din cauza locului unde te-a muscat! o sa te vindeci..bla bla" chestii d-astea! O fi fost greu?? Oare asta nu se invata in cei multi ani de scoala pe care ii fac? Dar aceste ganduri care imi trec inutil prin minte sunt brusc intrerupte. Simt ca mi se face rau...imi venea sa vomit...incerc sa ma indrept afara...ies un pic...mi se incetoseaza privirea si ma ia cu ameteala...sa vomit? sa lesin? mai comod a fost sa ma albesc la fata si sa cad...noroc cu tata! M-a bagat iar inauntru (unde era foarte cald si o totala lipsa de aer, ca sa nu mai zic de aglomeratie) unde a strigat: lesina! M-au intins pe un pat si a inceput tata sa imi care la palmeee. In sfarsit a venit o asistenta! Nu stiu daca s-a spalat pe maini dupa ce a terminat cu pacientul anterior...nu stiu daca seringa cu care mi-a facut antitetanos era sigilata...imi place si vreau sa cred ca da! Mi-a pus un bandaj de la genunchi pana la glezna! A consumat o rola de fasa...pentru doua chestii mititele (dar sangeroase ce e drept!). Sa nu cumva sa aveti treaba pe la Municipal la Camera de Garda! Sa nu aveti treaba cu spitalul in general...dar acolo...e jale!
De acolo am luat-o usor usor spre Colentina, mai exact "Institutul de Boli Infectioase Bals", pentru Antirabic! Nu suna foarte friendly! Nici acolo sa nu aveti treaba...sincer ...la cum arata cladirile alea...In fine! Am ajuns la centrul antirabic...m-au intrebat de cum s-a intamplat, de caine, unde era, si la ce ora... Imi place sa cred ca au o situatie pe care o inainteaza autoritatilor (care or fi alea?!). Mi-au desfacut bandajul...s-a uitat un nene doctor la piciorul meu...si ma intreaba daca mi-a zdrobit vena. De unde dracu sa stiu eu??? Pe urma m-a intrebat daca am probleme cu stomacul, i-am zis ca nu...mi-a zis: A bine, va dau eritromicina - 30 de tablete in 5 zile! (oare ca sa dezvolt probleme cu stomacul!?). Injectia a fost floare la ureche! Ma asteptam la ceva mai mult! Remarcabil insa...aici nu numai ca a desfacut seringa in fata mea...dar si-a pus doua randuri de manusi chirurgicale (A!!! Am uitat sa mentionez ca asistenta de la municipal nu avea nici un fel de manusi). Poate ar trebui sa ii mai invete si pe altii!
Am ajuns acasa...toate bune si frumoase. Acum! Ce ar trebui sa fac cu cainele? Sa sun la ecarisaj?? Pana la urma nu a fost vina lui...ce sa-i ceri, e un animal! Dar "dragutul" nostru primar Poteras..in afara ca premiaza cuplurile cele mai longevive si amenajeaza locuri de joaca pentru copii (ma intreb daca cainii au acces - din nou scuze ptr "ca ca") cum se ocupa el de acesta problema??? Bun! Nu sunt de acord cu chinuirea cainilor si omorarea lor in conditii barbare...dar macar sa-i starnga frate undeva!!! Asociatiile astea de protectie a animalelor ce fac ele? Foarte frumos! I-au sterilizat... nu m-a interesat foarte tare ca respectivul caine nu avea oo in momentul cand imi curgea sangele siroaie!!! Si iar ma intreb...sa sun la ecarisaj???
Le multumesc pe acesta cale lu' tata (caruia ii tremura mana mai rau ca mie la spital), lu' mama care mai avea un pic si venea dupa mine la spital desi nu avea rost, lu' pisinio care m-a sunat cat de repede a putut de la 3000 de km si m-a facut sa rad si prietenilor si prietenelor mele care m-au sunat sa se intereseze de mine, care s-au oferit sa vina, sa-mi aduca, sa-mi faca, sa-mi gateasca...Multumesc! Da' nu scapati voi de mine asa usor...va mai stresez oleaca in viata asta! :D Sii...ati vazut voi drac mort?